Biserica Ortodoxă Română l-a sărbătorit, vineri, pe Sfântul Leontie, la hramul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți, ale cărui cinstite moaște au fost găsite în biserica complexului monahal. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte IPS Macarie, episcope al Europei de Nord Este și arhimandrit Iustin Dragomir, starețul Mănăstirii Bogdana.
Sute de oameni, de la copii până la cei vârstnici, au ținut să se închine la moaștele Sf Leontie. Locul unde se află racla a fost îmbrăcat în flori de credincioși.
Cei prezenți la biserică au spus că au venit să se roage pentru sănătate, pentru vindecarea de boli și neputințe. Despre Sf. Leontie se mai spune că este ocrotitorul opiilor.
Biserica Sf .Nicolae din cadrul mănăstirii s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru credincioșii veniți să asiste la slujba religiosă.Inclusă în patrimoniul UNESCO şi făcând parte din patrimonial artistic şi cultural al României, mănăstirea Bogdana a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV. Nu se cunosc exact anii construcţiei mănăstirii şi bisericii Sf. Nicolae, dar se cunoaşte fapul că a fost ctitorită de Bogdan I, fiind cel mai vechi monument de arhitectură în piatră din Bucovina.În jurul anilor 1360, Bogdan I începe construcţia mănăstirii din piatră brută şi cioplită sub forma unei bazilici, cu acoperişul ţuguiat, adaptată cultului ortodox, construcţie ce a rezistat în timp în ciuda cotropirilor tătare şi turceşti, a războaielor şi dominaţiei habsburgice.
Mănăstirea Bogdana a fost reşedinţă mitropolitană până în 1401, când scaunul mitropolitan a fost mutat la Suceava.
În sec.XVIII (1775) mănăstirea Bogdana a fost desfiinţată datorită ocupării nordului Moldovei de către habsburgi, biserica Sf. Nicolae rămânând biserică episcopală până în 1782. Episcopia mutându-se la Cernăuţi, biserica Sf. Nicolae a devenit biserică parohială, de mir. O parte din chilii au fost transformate în grajduri pentru cai de către o garnizoană austriacă staţionată aici.
Mănăstirea Bogdana nu a mai fost reînfiinţată după 1918 şi biserica Sf. Nicolae a rămas biserică parohială până la sfârşitul sec. 20 datorită regimului comunist. A fost redeschisă în 1992 când arhimandritul Teodor Pavlo a devenit primul stareţ al mănăstirii după 1775.
Arhimandritul Iustin Dragomir, noul stareţ, a continuat lucrările de restaurare, începând altele noi, ca înlocuirea catapeteasmei bisericii cu una din lemn de stejar (1996), şi a construit un corp de chilii, terminat în 1998… Aici Sfântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinţi români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei şi adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiţie era de loc din oraşul Rădăuţi. Apoi, râvnind Sfinţilor Părinţi de odinioară şi arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârşitul secolului al XlV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului.
Deci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie” (Pe locul unde a fost Sihăstria lui Lavrentie se află satul Laura – Suceava.) .
În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuşi Cuviosul Lavrentie s-a nevoit şi a avut o trăire aşa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulţi bolnavi îi vindeca cu rugăciunea sa şi era tuturor părinte, sfetnic, dascăl şi ocrotitor.
După întemeierea Episcopiei de Rădăuţi, auzind domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, de nevoinţa sa, l-a rânduit episcop al acestui scaun. Şi a păstorit cu multă înţelepciune turma lui Hristos câţiva ani de zile, învăţând pe toţi dreapta credinţă şi făcându-se tuturor pildă de sfinţenie. Apoi, râvnind iarăşi vieţii sihăstreşti, s-a retras din scaun şi s-a făcut schimonah cu numele de Leontie, ajungând cel mai vestit sihastru şi părinte duhovnicesc din nordul Moldovei. Deci, mai trăind puţin şi uimind pe toţi cu smerenia, cu nevoinţa şi cu darul minunilor pe care le făcea, şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului.
Mai târziu, proslăvindu-se prin oarecare minuni şi fiind găsit în mormânt cu trupul întreg şi nestricat, s-a aşezat cu cinste în biserica episcopală din Rădăuţi spre închinarea tuturor, unde mulţi credincioşi primeau sănătate şi mângâiere la sfintele sale moaşte, ajungând vestit până dincolo de hotarele Moldovei.
În anul 1639, prădându-se biserica, au dispărut şi moaştele Sfântului Leontie din Rădăuţi. Unii cred că au fost luate de năvălitori. Alţii spun că au fost îngropate de călugări în biserică, în anul 1783, odată cu desfiinţarea mănăstirii. Însă, locul unde se află astăzi, singur Dumnezeu îl ştie. În anii 1621-1622 un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din Kiev, scria despre el: „În Rădăuţi, în episcopie, Sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg…”.
Sf. Leontie-ocrotitorul copiilor
Sfântul Leontie de la Răăauți a trăit în veacul al XV-lea și a făcut parte din obștea călugarilor rădăuțeni, sub numele de Lavrentie ieromonahul. Poate ăa fi fost chiar staret al mănăstirii cu hramul Sfântul Nicolae, care a devenit apoi catedrala episcopală și gropniță a primilor domni moldoveni. A fost unul din călugarii îmbunătățiti de aici și prețuiți de credincioșii din împrejurimi pentru evlavia lor, dar mai cu seamă pentru rugăciunile lor, care aveau darul vindecării de boli și neputințe. Despre Sf. Leontie se mai spune că este ocrotitorul copiilor.
Potrivit unor istorici, Sfântul Leontie a ajuns episcop la Rădăuți, în timpul domniei lui Alexandru Vodă cel Bun, dar spre bătrânețe s-a retras din scaunul episcopal.Tradiția spune că a fost duhovnicul Sfântului Daniil Sihastru.Sfântul Ierarh Leontie a fost înmormântat în biserica de lemn a schitului, iar mai târziu, datorită cinstirii sfintelor sale moaște de credincioși, acestea au fost mutate în Catedrala din Rădăuți.În anul 1639 o ceată de răufăcători a jefuit orașul Rădăuți. Tradiția spune că monahii, aflând de venirea tâlharilor, au ascuns moaștele Sfântului chiar sub locul unde erau depuse, în naos, în fața tabloului ctitorilor mănăstirii.După o serie de cercetări arheologice efectuate între anii 1974-1977 au fost scoase scos la iveală moaștele sale, iar în anul 1991 ele au fost așezate într-o raclă spre a fi cinstite de credincioși.
