Miercuri 28 Iulie 2021, Actualizat acum 208 zile 12:00 am

 

Absolventă a Colegiului Militar din Câmpulung Moldovenesc, admisă la West Point, academia militară unde au studiat doi președinți ai SUA

Miruna Duracu, absolventă a Colegiului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă la West Point, cea mai veche academie militară din SUA.

Fetele câștigă teren în acest domeniu considerat dintotdeauna al bărbaților. A făcut parte dintr-o generație în care numărul fetelor a fost aproape egal cu cel al băieților la colegiul din Câmpulung, fiindcă în anul ei nu li s-a mai restricționat numărul de locuri. Viitoarea cadetă pleacă săptămâna viitoare în SUA pentru o lună și jumătate de antrenamente dure, timp în care va fi izolată complet, fără acces la telefon. „Fix ca în filme”, spune Miruna. Se simte pregătită pentru orice experiență, mai ales că a visat la uniforma militară de la șase ani, când a văzut prima paradă de 1 decembrie la televizor, scrie Școala9.ro.

În urmă cu patru ani, când Miruna, din Vaslui, a dat admiterea la Colegiul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, învățământul consemna o premieră: fără limită de locuri pentru fete. Asta a făcut ca din 120 de locuri, 57 să fie ocupate de eleve, aproape jumătate. Armata viitorului va fi una a egalității de gen? Miruna crede că da. „Te gândești că e mai masculinizat sistemul, dar nu e așa…”, spune fata și zâmbește încrezătoare.

Întâlnirea noastră este online. Ea e încă acasă, în Costești, Vaslui, relaxându-se după examenul de bacalaureat susținut în sesiunea specială, dar mereu cu gândul la viitoarea experiență din SUA. Bac-ul l-a luat cu 9,83. Se aștepta la o notă mare, fiindcă a avut mereu rezultate foarte bune. Și recenta admitere la Academia West Point a confirmat pregătirea ei.

De pe Moldova, pe Hudson

După patru ani în care a studiat la colegiul de pe malul Moldovei, va ajunge la prestigioasa academie americană de pe malul Hudsonului, unde au studiat și doi președinți americani: Ulysses S. Grant și Dwight D. Eisenhower. Academia a fost înființată în 1802, fiind cea mai veche din SUA. Clădirea unde se va pregăti Miruna este monument istoric și despre ea scriitorul Charles Dickens scria că „nu ar putea să fie așezată pe un loc mai frumos”. Din cauza pandemiei, Miruna nu știe cât va putea să se bucure de priveliște și de plimbări în New York, oraș aflat la 80 de kilometri de West Point. Oricum, pentru început, este mai preocupată de cum va fi atmosfera generală și cum se va simți la 7500 de kilometri de casă.

„Noutatea întregii situații mă entuziasmează, dar mă gândesc că va fi ciudat să aud toată lumea din jur vorbind doar în engleză. Cred că o să aibă un impact mare la început pentru mine, gândirea lor fiind diferită față de a noastră. Și mai ales va fi contactul cu sistemul militar, fiindcă o academie este armată adevărată, liceul militar are o parte mai civilă decât o academie. Asta o să-mi dea emoții cel mai mult”, crede tânăra.

Ca să se acomodeze cu noua viață, Miruna are o familie-sponsor, pe care o va putea vizita în weekend și în permisii. Îngrijorările fetei sunt mult mai mici decât cele ale familiei sale care nu-și închipuia niciodată că mogâldeața de șase ani care a spus că vrea în armată după ce a văzut o defilare la televizor chiar se va ține și de cuvânt. „Stăteam cu părinții mei și ne uitam la televizor și s-a întâmplat să vedem parada de Ziua Națională a României și am fost impresionată de tancuri, de toți oamenii îmbrăcați în uniformă. Le-am zis atunci părinților că atunci când o să fiu mare eu o să mă duc în armată. Și chiar nu mi-am schimbat decizia. A fost ca o chemare”, povestește fata.

Miruna Duracu

„Mi se pare o profesie foarte nobilă”

Viața într-un liceu militar este un test în sine: elevi de 14 ani, plecați pentru prima dată departe de familie, cu un program zilnic militarizat. „Sunt convinsă că au meritat toate sacrificiile. Ce m-a atras a fost ideea de un job sigur după ce termini academia, ordinea, disciplina. Mi se pare o profesie foarte nobilă”, spune fata.

Liceul militar înseamnă restricții, un program la minut, instrucție zilnică. „Ni s-a impus programul din prima zi, cum am intrat pe poarta liceului: înviorarea, cu apelul. Apoi ni s-a explicat cum trebuie să avem uniforma călcată, ghetele făcute, date cu cremă, de pat nu mai zic. Din prima seară au venit fetele, gradatele: așa stă pătura, așa stă plicul”, își amintește eleva. Gradatele sunt eleve din ani mai mari care se remarcă prin rezultate și cărora li se desemnează grupe de eleve.

Deșteptarea era la ora 6, în cinci minute trebuiau să fie pe platoul din fața liceului pentru înviorarea de 20 de minute, pe orice vreme. Apoi își puneau uniforma, mergeau la masă și de la 8 până la 14 aveau ore.

„Apoi făceam raportul de companie cu comandantul de companie care făcea prezența, apoi ne explica problemele de peste zi și ne spune dacă avem ceva de făcut. După care din nou la masă. Aveam timp liber până la ora 4 și apoi trebuia să mergem la studiu până la ora 7 când aveam masa de seară”, explică Miruna programul. Dacă nu-l respectai, trăgeai echipa înapoi. „Nici măcar nu-ți venea să te ridici din pat în primele zile, dar era imposibil să n-o faci când vedeai că toată lumea se ridică. Și bineînțeles, dacă nu-ți respectai îndatoririle, existau și pedepse. Aceste consecințe nu erau doar pentru tine, ci afectau tot colectivul tău. Trebuia să fii conștient că acțiunile tale au efecte și asupra colegilor tăi: ture în plus la alergare, flotări în plus”.

A participat de două ori la parada de 1 Decembrie

Un tânăr care nu rezistă la primul an de liceu militar, nu va rezista nici în armată. În timp, primesc tot mai multe responsabilități. Miruna a devenit și ea gradată în anul trei și a primit în coordonare o clasă de anul întâi. „Pot să zic că de atunci chiar mi s-a schimbat viața. M-am responsabilizat foarte mult și am devenit conștientă de cum ar trebui să arate un șef”, spune Miruna serioasă.

În timpul liceului a putut să-și împlinească și visul de la șase ani: a trecut de două ori pe sub Arcul de Triumf de Ziua Națională. Prima dată a defilat împreună cu colegii ei când România sărbătorea 100 de ani și asta a făcut momentul și mai special. „Nici nu pot să descriu sentimentul, a fost ceva foarte special să treci pe sub Arcul de Triumf cu toți colegii tăi și toți oamenii de pe margine să te salute și să-ți spună «bravo!»”

Pregătirile pentru o paradă încep cu o lună înainte, cu o zi în plus de antrenamente, iar cu o săptămâna înainte se pregătesc în jur de trei ore. „Îți amorțește și mână și picior, tot, apoi e și destul de frig, fiind decembrie. Dar merită!”, spune eleva plutonier-major.

Miruna Duracu elevă Câmpulung

Ce probe se dau pentru academie

Odată cu ultimul an de liceu au început și examenele pentru admiterea la academia americană. Din cei peste 4000 de cadeți americani la West Point, 60 sunt bursieri din alte țări. Două locuri au fost rezervate pentru admiterea din acest an României, unul pentru Forțele Aeriene pentru care a fost admis un elev de la Colegiul Militar „Mihai Viteazul” din Albă Iulia și cel pentru Forțele Terestre pe care l-a obținut Miruna.

Eleva aflase de oportunitate de la un coleg mai mare care a venit la un moment dat la ea la liceu și le-a povestit experiența. „Am zis că dacă se scot locuri la concurs pentru generația mea, de ce să nu aplic, ce am de pierdut?”

La început a trecut de examenele psihologice și medicale. Au urmat probe sportive pe care le-a dat cu reprezentanți români și apoi le-a susținut din nou în fața unor americani.

„Un fel de circuit format din șase elemente, flotări, tracțiuni, abdomene, aruncarea unei mingi de baschet din genunchi, un sprint, alergare pe distanță scurtă și proba de rezistență pe distanță de o milă”, povestește tânăra.

A susținut examenele SAT (o testare standardizată pe care o susțin americanii pentru admiterea la facultate) și testarea Toefl pentru limba engleză. Ultimul a fost interviul cu o comisie de admitere. „Atunci am avut cele mai mari emoții, mai ales că n-am mai avut ocazia să vorbesc în engleză cu o persoană nativă până atunci. A fost ok, pur și simplu o discuție, m-au întrebat de ce am ales să dau la academia respectivă, ce activități școlare, extrașcolare am făcut, motivație, modalități de destresare.”

Pentru Miruna sportul și muzica sunt cele mai bune metode de destresare. Îi place rock-ul, deși părul tuns scurt și aranjat perfect nu o trădează. O întreb cum reușește să-și facă șuvițele să stea așa bine. „Am părul foarte moale și nu stă așa decât după ce îl spăl și mă dau cu ceva spumă, apoi cu fixativ, e destul de greu. Aveam părul lung. M-am tuns în vara din anul întâi de liceu”, spune tânăra, fără cochetărie. Își dorea de multă vreme să se tundă, dar nu știa dacă regulamentul strict al colegiului îi va permite. Băieții, de exemplu, au trecut în regulament lungimea firului de păr. La fete nu există însă nicio reglementare, spre bucuria Mirunei care poate acum să aibă orice freză. Aproape orice freză.

G.I. Jane, venită din România

Nici academia americană nu-i va condiționa dreptul la fixativ. Va avea de îndurat multe alte restricții însă. Mai ales în prima lună și jumătate când se dă de fapt o probă de foc. „Vor fi antrenamente militare, să ne obișnuim cu academia, cu regulile, dar faza grea mi se pare că n-o să avem șase săptămâni niciun contact cu nimeni din afară”, spune fata.

„Te trezești la ora 5 și de la ora 5 nu mai ai voie să pui piciorul în cameră. Te învăță, de exemplu, să înoți dacă nu știi și sunt și probe obligatorii. Apoi faci un fel de expediții în natură, cu cortul. O altă probă este să stai cu măști pe față într-o cameră cu gaze. Apoi sunt anumite trasee. E fix ca în filme, doar că toate lucrurile astea sunt adevărate”, mai spune fata.

După cei patru ani de academie, va trebui să se întoarcă în țară. Este o regulă a bursei care o bucură mai ales pe mama ei care a primit cu inima strânsă vestea că va pleca peste Ocean, la o academie care are printre alumni o listă lungă de locotenenți care și-au pierdut viața în Irak și Afganistan.

Doar că armata arată azi diferit, reprezintă un corp de profesioniști care pot alege „luptele” pe care le duc, spune eleva. „În zilele noastre, dacă nu vrei să partici la o misiune de genul ăsta, nu participi. Din perspectiva mea, cred că n-o să mai fie războaie așa cum am citit în cărți pentru că există armele atomice și nucleare și nu cred că o să mai fie cazul. Dar cred că într-o misiune s-ar putea să merg la un moment dat, după ce mă întorc”, spune fata. Convenim râzând că ar fi bine ca mama ei să nu știe acest gând încă.

Militarii însă știu de la început în ce se bagă, Miruna inclusiv. Faptul că au jurat credință țării nu e o bifă în viața unui elev care se pregătește pentru armată. Chiar dacă în curând va auzi des imnul american în loc de „Deșteaptă-te, române” și moto-ul West Point – „Duty, Honour, Country”, Miruna se va gândi la România. Iubirea de țară au făcut parte din „competențele” însușite la colegiul din Câmpulung.

„De când intri la un liceu militar, ți se impun anumite valori, atunci începe să apară și iubirea de țară, de patrie. Te trezești dimineață după înviorare și masă și mergi și cânți imnul, seara la fel. Toate lucrurile astea chiar mișcă ceva în sufletul unui adolescent.”


Loading...

loading...

Lăsați un comentariu

*