Joi 16 Mai 2024, Actualizat 12:00 am

Investiție de 200.000 euro. Un preot din Adâncata ţese covoare şi coase ii

casa1Părintele Mitu Pascal a obţinut fonduri de la Uniunea Europeană ca să renască tradiţia covoarelor ţesute în casă şi a cămăşilor cusute de mână. Investiţia a costat 200.000 de euro.

Mitu Pascal este preot la Parohia Adâncata doi de aproape două decenii. Deloc întâmplător, slujeşte în biserica de lemn cu hramul „Sfântului mare mucenic Dimitrie”. Lăcaşul de cult este vechi de sute de ani şi se află pe lista monumentelor de patrimoniu.

like-facebookŞi casa în care locuieşte preotul este tot din lemn, veche de 120 de ani. Locuinţa tradiţională a fost demontată din comuna Straja şi reconstruită asemenea unui puzzle, în comuna Adâncata. Toate aceste lucruri sunt o dovadă a faptului că pasiunea preotului Mitu Pascal pentru obiecte vechi şi pentru tradiţii vine din trecut şi nu s-a născut odată cu construcţia atelierului meşteşugăresc pe care l-a inaugurat în acest an.

8 ţesătoare talentate
În anul 2012, Mitu Pascal a scris proiectul pentru obţinerea fondurilor europene. S-a tot chinuit să-l ducă la bun sfârşit, iar acum a reuşit. A construit o casă cu o suprafaţă de peste 300 de metri pătraţi, care găzduieşte atelierele. A căutat prin comună războaiele vechi de ţesut. Pe unele le-a cumpărat, pe altele le-a primit de la oamenii care au înţeles că preotul vrea să pună umărul la renaşterea meşteşugurilor româneşti.„Avem mai multe războaie de ţesut însă unele sunt nefuncţionale. Lemnul a fost mâncat de carii”, ne-a spus preotul.

Un strop de modernism într-un munte de tradiţii
În atelier lucrează opt gospodine, angajate pe perioadă nedeterminată. Cât este ziua de lungă, ele ţes covoare, croiesc fuste sau cos ii tradiţionale aşa cum au învăţat de la părinţi şi bunici.

„Acum suntem la început de drum. Facem lucruri care nu sunt complicate”, ne-a spus preotul. Ţesătoarele încearcă să aducă un strop de modernism în lucrările pe care le realizează, printr-un joc de culoare.
La fiecare covor în parte se lucrează mult, chiar şi câteva luni.

„Aceasta este o ie pentru femei. S-a lucrat la ea două luni, fără întrerupere”, a spus preotul. Din cauza muncii migăloase şi preţul obiectelor este ceva mai mare.
Că tot veni vorba de tarife, preotul îşi caută piaţă de desfacere pentru covoarele şi costumele tradiţionale care iau naştere în atelierele sale. ştie că nu-i va fi uşor să intre pe piaţă, pentru că foarte mulţi dintre români admiră şi vorbesc frumos despre obiectele tradiţionale, însă fac un un pas înapoi când vine vorba să cumpere o ie autentică sau o carpetă ţesută de mână, considerând că preţul este prohibitiv.
Chiar şi aşa, preotul nu are de gând să se lase cu una cu două. Vrea să le schimbe mentalitatea românilor şi să le demonstreze că vechiul poate fi la modă şi că obiectele cusute sau ţesute de mână au un farmec aparte.

Sursa: ziarulevenimentul.ro


Loading...

loading...

Lăsați un comentariu

*