O pensionară de la Căminul de bătrâni al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a pășit pe frumoasa vârstă de 105 ani. Ana Lazăr s-a născut în Basarabia, unde a studiat pedagogia, însă odată cu izbucnirea războiului viața avea să i se schimbe. De 8 Martie, femeia a fost felicitată de cei care o înconjoară cu drag.
Femeia, care a trecut de câțiva ani de un secol de viață, este cetățean de onoare a municipiului Suceava. Și-a dedicat cu dragoste viața învățământului și a fost recompensată cu o diplomă de excelență din partea Inspectoratului Școlar Județean Suceava.
Ana Lazar este zâmbăreață, lucidă și dacă nu ne-am uita în buletinul ei, nu i-am da mai mult de 70 de ani. Își face singură curățenie în camera de la cămin şi își spală singură rufele.
Ana Lazar este zâmbăreață, lucidă și dacă nu ne-am uita în buletinul ei, nu i-am da mai mult de 70 de ani. Își face singură curățenie în camera de la cămin şi își spală singură rufele.
Bărbatul ei a fost concentrat ca soldat și a fost trimis la Cotu Donului, iar ea s-a văzut nevoită să se refugieze cu copilul în Iași, iar mai apoi în Ardeal.
Ea ne-a destăinuit care e secretul unei vârste înaintate: munca fizică şi cea intelectuală, o mâncare pe bază de produse lactate, fructe și paste făinoase și seara un pahar de vin roşu.
Ana Lazăr este modestă, blândă şi povesteşte că a înfruntat cu stoicisim greutăţile care au încercat-o în viaţă.
Ana Lazăr este modestă, blândă şi povesteşte că a înfruntat cu stoicisim greutăţile care au încercat-o în viaţă.
Nu numai că a cunoscut nenorocirea războiului, şi-a pierdut pe rând soţul, care odată plecat nu s-a mai întors de pe front, apoi fiul în urmă cu mai bine de 20 de ani, până şi-a găsit liniştea la azilul de bătrâni.
Învăţătoarea Ana Lazăr este originară din Basarabia, în 1966 a ieşit la pensie de la şcoala din Piscul, judeţul Galaţi, iar din 1968 a venit la Suceava pentru a fi mai aproape de fiul ei, inginer la fabrica de pâine. L-a crescut singură, fără să primească vreun ajutor bănesc de pe urma soțului, pentru că bărbatul era declarat dispărut. Nu și-a mai revăzut niciodată soţul .
Acum, din pensia de 1.300 de lei, 500 lei dă la cămin, iar cu restul îşi cumpără medicamente şi îşi face mici bucurii. A fost o femeie frumoasă și nu i-au lipsit pețitorii, chiar dacă avea un copil de crescut, însă nu a mai vrut să aparțină unui alt bărbat. Îi place să citească ziarul și să asculte la radio, însă a renunțat la televizor. Pensionara este la curent cu tot ceea ce înseamnă viaţa culturală a oraşului şi, în ciuda vârstei înaintate, este plină de viață, îi place să se ocupe de grădina de trandafiri din fața căminului.