Municipiul Rădăuți va avea încă doi cetățeni de onoare. Pe ordinea de zi a deliberativului local se vor afla, săptămâna viitoare, două proiecte de hotărâre în acest sens. Inițiatorul proiectului este viceprimarul Loghin Bogdan Andrei, iar cei doi viitori cetățeni de onoare sunt regizorul Emil Loteanu și Nae Constantin.
În expunerea de motive, viceprimarul arată că Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierile lor, dar una din cea mai importante colaborări este cea cu studioul Mosfilm cu regizarea a două capodopere: filmul „Șatra” și filmul „Ana Pavlova” care au fost distinse cu numeroase premii.
Loteanu a vizitat municipiul Rădăuți de multe ori în anii 1984, 1998, 2000, ultima vizită fiind în 2001, deoarece iubea foarte mult acest oraș, fiind unul din locurile sale de refugiu după ce oficialitățile basarabene l-au alungat, românii i-au recunoscut valoarea mult prea târziu, iar oficialitățile locale din Rădăuținu au făcut nimic pentru a scoate în evidență personalitatea deosebită a lui Emil Loteanu.
„În acest an se împlinesc 13 ani de la moartea domnului Emil Loteanu și 80 de ani de la naștere. Este trist când un om moare, dar este îngrozitor când un artist al neamului nostru precum Emil Loteanu moarte printre străini pentru că la noi nu i s-au creat condiții minime ca să trăiască și să moară acasă. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul regiei de film i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din R.S.S.M.(1996), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980) ,titlu de membru de onoare al Academiei Internaționale de Film Nikc”, mai arată viceprimarul municipiului.
Emil Loteanu s-a născut în Republica Moldova și a fost actor, regizor, poet și scriitor.
Împușcat în decembrie 89-cetățean de onoare al municipiului
Nae Constantin este unul din norocoșii Revoluției în sensul că a scăpat cu viață. El s-a născut în 26 septembrie 1953. A învățat la Școala Generală din comuna Budești, județul Călărași în perioada 1960-1968 după care a urmat Școala Profesională de Mașini,Unelte și Agregate din București ulterior ajungând la Rădăuți unde a urmat cursurile Liceului „Andronic Motrescu”.
După terminarea liceului a activat ca lăcătuș mecanic în perioada 1970-1989 și gestionar comerț în perioada 1990-2008.
În expunerea de motive a proiectului se arată că acesta s-a remarcat prin faptul că a participat voluntar împreună cu ofițerii de grăniceri din Rădăuți la stabilirea ordinii și liniștii publice. În ziua de 23 decembrie 1989, Nae Constantin a fost solicitat de către ofițerii din cadrul fostei unități militare de grăniceri să pună la dispoziția armatei autoturismul proprietate personală pentru a acțiune de patrulare pe str. Calea Bucovinei din Rădăuți ce avea în vedere verificarea dispozitivelor militarilor puși în apărare ca urmare a zvonului că orașul va fi atacat de teroriști.
În timp ce se afla în mașină cu unul din ofițeri ,venind dinspre Suceava spre Rădăuți, s-a deschis focul asupra lor în momentul în care au văzut autoturismul de culoare neagră ce avea număr de înmatriculare de București, fiind convinși că au de a face cu teroriștii. În urma acestei acțiuni Nae fost împușcat în brațul drept, autoturismul a fost avariat, având noroc că a scăpat cu viață și nu a fost ucis în rafala de gloanțe.
Am avut intotdeauna o perceptie despre Radauti eminamente pozitiva,ca despre un oras bucovinean conservator (in sensul bun al cuvantului),cu intelectuali subtiri,cu o traditie de netagaduit,cu circumspectie si simt al umorului…
Ca sa-mi iasa pe nas,citesc aceasta stire penibila ,despre penibil: Nae Constantin,cetatean de onoare al orasului,cu o prezentare ca la primirea in Academia Romana,ba chiar si cu ceva ce ar semana cu un discurs de receptie,in care numitul ar da de inteles ca el s-a sacrificat pentru cauza,este bucuros ca a scapat cu viata,putea sa fie si mai rau!
Despre “revolutia” de la Radauti se poate spune orice,ca despre revolutia de la Vicovu-de-Sus sau de la Bivolarie,deoarece toate acestea sunt la fel de adevarate si de consistente,de hilare si de grotesti…
Ba s-a scos si o carte ,”Zile fierbinti”,scrisa de domnii Nicolae Tiron si Ion Prelipceanu !
I-am zis “carte” pentru ca nu am gasit termen echivalent,in realitate este un monument de umor involuntar ,de probatoriu al platitudinii si hilarului produs de niste oameni cu IQ neglijabil,stranse,toate,intre niste coperti care ii confera aceasta aparenta de carte…Aceasta carte este un document inegalabil,o sursa de inspiratie pentru viitorime,nimeni nu putea sa faca o antologie a ridicolului acelor zile, incepand de la care protagonistii se intreaba pana in ziua de astazi daca “a fost sau n-a fost” (revolutie,desigur…) si la Radauti…
Intre paginile 241-245 ale pomenitei carti se povesteste episodul cu Nae Constatin ,fotbalist la “Metalul” Radauti,adica o echipa de paraziti sociali,cum erau multe la vremea aceea. Deci dumnealui nu era,ca sa respectam adevarul,”lacatus-mecanic”,figura doar pe statele de plata ale renumitei IMIL,cine stie pe ce functie mai banoasa ,si se poate paria ca nu a intrat macar o data pe poarta fabricii,nici macar pentru a-si ridica salariul…Toti erau “salariati” la acea intreprindere,cu exceptia,poate,a celor care figurau pe statele de plata ale IPROFIL (fabrica de mobila) cand nu mai incapeau pe prima lista… Principala lor ocupatie era sa sa ocupe renumitul restaurant NORDIC,unde beau si mancau ca vaca scapata in trifoi, fie gratis,pe de-a moaca, fie din sponsorizarile unor chibiti locali,la fel de sugative,cum erau ofiterii de la batalionul de graniceri,adeca inclusiv acel domn Mandrila cu care se afla in masina,in timpul actului de eroism…In momentul in care au plecat sa verifice situatia terorismului care se propaga dinspre Suceava,in masina neagra cu numar de Bucuresti a fotbalistului-lacatus-mecanic, in carte se precizeaza ca erau “intr-o stare euforica” adica de euforie bachica,adica beţi-manga!
Deci sunt neconcordante vizibile din avion:cum adica au plecat sa verifice situatia la posturile instalate la intrarile in oras,daca ei veneau “dinspre Suceava”?? Apoi,rezulta ca au fost verificati de un post de control format din granicerii domnului Mandrila,care ii recunosc (era si cazul!) ,ii saluta politicos dupa care alti graniceri care,desigur,vedeau scena prin binoclu (ca cum altfel??) instalati pe acoperisul unui bloc de la intrarea in Radauti,trag in ei cu mitraliera si le consacara definitiv statutul de eroi in devenire si cetateni de onoare ai orasului! Iar “teroristii” opresc masina,coboara,lt. Mandrila striga in directia din care ploua cu gloante: nu mai trageti,ma,in *izda mamii voastre,ca sunt eu ,Mandrila!
In timpul acesta,de pe bancheta pe care statea viitorul cetatean de onoare al orasului adia un abur suspect,de mictiune combinata cu o scapare pe dumnealui,adica,ca sa n-o mai lungim,eroul se kakase pre el,asa cum sunt evocate si alte exemple ale revolutiei din Radauti,in care unii suspecti a fi contarevolutionari faceau pe ei,ca sa-si dovedeasca si buna credinta dar si loialitatea fata de revolutie…
Aceasta este,in mare, varianta soft,noi insa putem banui urmatoarele: mica neconcordanta cu privire la directia din care venea/pleca masina neagra a fotbalistului Nae Constantin,lacatus-mecanic,adeca provenind din clasa muncitoare,provine din imprejurarea ca dumnealor nu mergeau sa verifice situatia teroristilor care veneau dinspre Suceava ci ei insisi veneau oarecum din acea directie,adeca – simplu – dinspre popasul turistic Hanul Vladichii,unde,dupa toate probabiltatile,se luptasera cu teroristii inchisi in sticle ca in lampa lui Aladin,aia care trebuia frecata, care pe care,adeca pana la disparitia teroristilor! Si ca dadeau si ei sa se intoarca in oras unde ,cam prin aceeasi zona ,functiona un post de control al armatei… Cunoscand marfa,soldatii i-au lasat in pace,ba chiar le-au acordat si semnele exterioare de respect, insa dumnealor nu au putut scapa vigilentei altor militari,crema de granicerie,care i-au oprit pentru un control specific,cu mitraliera,spre a fi dumnealor bazati in a cere statutul de cetatean de onoare,ca trebuie sa faci ceva pentru asta,nu? Adica nu numai sa faci in pantaloni!
Nu ni se explica daca Mandrila are si el un statut de erou al revolutiei,poate si soldatii care au tras in ei,scutiri de impozite,taxe,diplome,alte binefaceri specifice…
Cartea ca si evolutia personajelor sale denota starea de vodevil de mana a treia a zisei “revolutii” de la Radauti & Imprejurimi…
La Dornesti,chiar in centrul localitatii (care nu este nici sat nici oras,aveau vreo 5 unitati economice,nod de cale ferata,altele…) se afla un fel de panou de onoare in care este prezentat cazul unui erou al revolutiei,avansat post mortem la un grad ofiteresc,locotenet,parca.. Impuscat in timpul revolutiei la Sibiu,de catre contrarevolutionari,la scoala militara de ofiteri,o furnizoare de acum consacrata de eroi revolutionari,unde a haladuit celebrul colonel Dragomir,care s-a enervat si i-a omorat cu mitraliera pe toti militienii care i-au iesit in cale,vreo 40-50…
Iaca insa ce a fost acolo,din descrierea unor protagonisti,colegi ai eroului-martir: Deci ei stabilisera ca ora de stingere sa fie 22:00,nimeni nu mai avea voie sa umble prin unitate,ca sa nu se işte confuzii,nu ca ar fi fost ei niste plavani fricosi… De aia si dormeau cu AK-47,pistolul mitraliera,la cap,neasigurat,gata sa raspunda la atacurile teroristilor! Eroul martir a intarziat cateva secunde in plus la baie,sa fi fost – sa zicem – ora 22:01 ,cand a dat sa intre in dormitorul sau… Cand a deschis usa, colegii sai l-au executat scurt,descarcandu-si ,toti,pistoalele mitraliera… Iaca asa devii erou-martir…
Tara este plina de martiri iesiti la plesneala,din dobitocia unei armate conduse de trogloditi,din ofiteri iesiti de la fabricile de ofiteri de la Sibiu,pe banda rulanta,neste baieti si ei cu origine sociala sanatoasa,din prostu’ clasei ca prototip la ofiterului de mai tarziu,regimente,batalioane,companii,plutoane si grupe care s-au impuscat intre ele si intre ei,spre disperarea unor parinti necajiti care si-au trimis feciorul la armata iar alta armata in care erau feciori din acelasi sat l-au impuscat,ca terorist,fiindca asa e la razboi…
Iar la 28 de ani de la macel,un primar,pretins om serios si suficient de batran ca sa aiba nepoti ,ii face pe aceia care au tras in noi/voi eroi precum si cetateni de onoare!
Poate insa ca intelepciunea lui Dumnezeu,ca intotdeauna,sa fie mai mare decat pricepem noi,ca iata un motiv sa gasim o logica in toate aceste fapte, mai degraba rusinoase: la Radauti inca mai traieste,aflandu-se dumnealui chiar la apogeul carierei sale,dramaturgul Matei Visniec,scriitor cu recunoastere europeana,chiar mondiala. Poate ca asa trebuie sa fie,adica sa sa se afle dramaturgul contemporan ba chiar si consatean cu personajele sale fabuloase,avand chiar si probe scrise la indemana,cum ar fi cartea mai sus pomenita…
Ar fi cazul (va rugam frumos…) sa scrie dumnealui ceva pe masura,in sensul ca a fost sau n-a fost,sau despre revolutia de la Radauti,in care si impuscatul si impuscatorul,calaul si victima ,sunt simultan eroi,cu diplome,cu decoratii,cu scutiri de impozite,cu titluri de cetatean de oanoare al urbei.
Va recomand cu caldura cartea(editura LIDANA,2006) precum si pe unul dintre personaje,adica acest domn lacatus mecanic la fotbal,Nae Constantin,spre lectura si contemplare – merita,inainte de a umbla cu nasul pe sus ,in sensul ca noi,bucovinenii, care etc.