Un cunoscut și apreciat profesor universitar din Suceava s-a stins din viață. Profesor univ. dr. Gheorghe C. Moldoveanu a fost un reper pentru învățământul filologic sucevean. Se poate spune fără a greși că unul dintre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți profesori pe care i-a avut învățământul academic din Suceava a fost domnul profesor univ. dr. Gheorghe C. Moldoveanu.
Personalitate plurivalentă, de excepție, profesorul Gheorghe C. Moldoveanu s-a născut la 1 octombrie 1937, în județul Vrancea, din părinții Constantin și Ecaterina Moldoveanu. A urmat școala gimnazială în comuna natală, liceul în Focșani, iar în anul 1962 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” Iași, specializarea Limba şi literatura română, începându-şi imediat cariera didactică la Catedra de limba şi literatura română a Facultăţii de Filologie de la Institutul Pedagogic din Galaţi, unde a fost, pe rând, şef de cabinet, asistent şi lector universitar. Din 1974, Facultatea de Filologie din Galaţi nu a mai şcolarizat pentru specializarea Limba şi literatura română, iar profesorii Facultății au plecat să predea în învățământul preuniversitar. După ce a predat câțiva ani la Liceul de Filologie-Istorie din Galaţi și la Liceul Pedagogic „Costache Negri“ din orașul de pe malul Dunării, în 1991, profesorul Gheorghe C. Moldoveanu a fost invitat în Bucovina de fostul său coleg de grupă, profesorul Mihai Iordache, să țină cursuri la Facultatea de Litere, unde a devenit, prin concurs, în 1992, conferențiar titular al cursurilor de Limba română contemporană (fonetică-fonologie, ortografie, lexicologie) şi Dialectologie, cărora li s-au adăugat apoi altele: Istoria limbii române, Toponimie românească, Antroponimie românească, Evoluţia ortografiei române, fiind nu numai unul dintre cei mai îndrăgiți dascăli ai Facultății, ci fiind un întemeietor în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, împreună cu regretatul Mihai Iordache, a reînnodat firul tradiției filologice în Universitatea suceveană, școală al cărei prim rector a fost istoricul și criticul literar Constantin Ciopraga. Numele acestei mari personalități ieșene care a girat învățământul superior de la Suceava obliga școala filologică din Universitatea „Ștefan cel Mare” să continue la un nivel înalt tradiția deschisă în 1963, la înființarea instituției. A slujit cu multă dăruire școala filologică suceveană până în 2005, anul pensionării Domniei Sale.
Profesorul Gheorghe Moldoveanu a fost foarte îndrăgit de discipoli, dar a fost şi un profesor exigent, exigent întâi cu sine însuși, acesta fiind cu siguranță și unul dintre secretele reușitei Domniei Sale la catedră. Și-a iubit elevii și studenții, a știut să aibă încredere în ei, să îi prețuiască, să și-i apropie, dar nu prin metode care să le lase impresia că învățătura este un lucru facil, ci într-un mod care să-i responsabilizeze pentru a fi, la rândul lor, „sămădăi” față de destinul limbii române. De aceea, profesorul Gheorghe Moldoveanu a știut să cultive grija adevărată pentru cuvântul rostit sau scris, o grijă pe care nu ar trebui să o aibă numai dascălul de limba română, ci orice vorbitor, căci „omului i-a fost dat cuvântul”, iar cuvântul, ne spune Al. Vlahuță „Aprinde-n inimi ură sau iubire, / De moarte, de viață-i dătător, / Și neamuri poate-mpinge la pieire, / Cum poate-aduce mântuirea lor”.
Profesorul Gheorghe Moldoveanu are nu numai o bogată activitate didactică, ci și o activitate științifică reprezentativă, concretizată în peste 150 de studii și articole și în 15 volume de autor, care acoperă o problematică extrem de vastă din domeniul lingvisticii românești: limba română contemporană, toponimia și onomastica, istoria limbii române, dar și din sfera mai largă a culturii române. Acestea s-au bucurat de numeroase cronici, recenzii, citări, semn al interesului pe care l-au trezit în rândul colegilor de breaslă. Așadar, profesorul este deopotrivă om de știință, și, nu în ultimul rând, scriitor.
În noiembrie 1978 Gheorghe Moldoveanu a obţinut titlul de doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti, cu teza Toponimia din bazinul Milcovului, judeţul Vrancea, sub coordonarea acad. I. Coteanu, teza fiind publicată ulterior sub titlul Nume de locuri din Valea Milcovului, Editura Neuron, Focşani, 1996. Bucovinei care l-a adoptat nu i-a rămas dator nici în plan științific, pentru că în anul 1998 a apărut volumul Limba română în Bucovina. Statutul socio-cultural şi politic, Editura A92, Iaşi, lucrare care a obținut Premiul Fundației Culturale a Bucovinei pe anul 1998. În 1999 a urmat un prim volum din Crîmpeie de limbă română, Editura Bucovina viitoare, Suceava, căruia i s-a adăugat în 2018, la Editura PIM din Iaşi, al doilea volum. Domeniului ortografiei i-a dedicat două lucrări, una în 2000, o privire istorică asupra ortografiei limbii române, la Editura Universităţii Suceava, urmată de Principii de scriere românească (în colaborare), la Editura PIM, Iaşi, în 2006. Istoria limbii române s-a bucurat de atenția Domniei Sale, interesul față de problemele extrem de ispititoare, dar și extrem de dificile ale acestui domeniu concretizându-se în două cărți: Istoria limbii române. Partea I. Latina, la Editura Universităţii Suceava, 2001 și Evoluţia limbii române. De la origini până în secolul al XV-lea, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015 (în colaborare). Invitat să țină două conferințe la Academia Română, Domnia Sa a ales să vorbească tot despre Bucovina: Bucovina: onomastică şi istorie, publicată la Editura Academiei Române, în 2002, și Aron Pumnul – contribuţii la dezvoltarea limbii şi culturii româneşti din Bucovina, tipărită la Editura Academiei Române, în 2007. A urmat în 2013 volumul A fi național sau a nu fi, la Editura PIM, Iași, în 2013 și, în același an, la Editura Academiei Române, s-a tipărit Dicționarul limbajului poetic al lui Octavian Goga, un exercițiu de pasiune și de tenacitate, o lucrare de înaltă ținută științifică, ce i-a adus autorului și cel mai prestigios premiu care se acordă în cultura noastră, Premiul Bogdan Petriceicu Hasdeu al Academiei Române în anul 2015.
Pentru întreaga activitate didactică și științifică a fost distins cu numeroase premii și diplome: Profesor evidențiat; Medalia de Aur a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava; Diplomă de excelență a Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Despărţământul „Mihail Kogălniceanu“ Iași; Diploma de Onoare „UNIREA 150”, Diploma de excelență și Medalia „150 de ani de existență a Colegiului Național Unirea” din Focșani; cetățean de onoare al comunei Câmpineanca; Premiul Academiei Române, în anul 2015.
A vorbi despre profesorul Gheorghe C. Moldoveanu înseamnă a evoca o personalitate copleșitoare, care a lăsat urme adânci în inimile tuturor celor l-au cunoscut. Spiritul analitic, enciclopedic, firea dinamică, umorul subtil, savoarea discursului plin de tâlcuri și de înțelepciune, îngăduința și blândețea față de ceilalți, bunătatea, chipul senin, blând și binevoitor sunt doar câteva trăsături pe care le-au apreciat toți aceia care au avut privilegiul de a-l cunoaște.
A plecat aseară (21 ianuarie 2020), discret, foarte discret, gândindu-se, poate, să nu ne tulbure sau măcar să nu ne tulbure prea tare. Și totuși plecarea Domniei Sale a căzut ca un trăsnet asupra comunității academice sucevene. Toți cei care l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au iubit, toți aceia care s-au bucurat de prietenia Domniei Sale se pot considera, pe bună dreptate, privilegiați.
Drum bun spre Cer, Domnule Profesor! Poate că și îngerii au nevoie de puțină gramatică.
