Tânăra de 30 de ani, din Rădăuți, care s-a sinucis într-un apartament din centrul municipiului Iași, cunoscută scriitoare, a publicat un volum de proză împreună cu iubitul său, care conținea texte bizare.
Mai mult, volumul scris de Helena Corogoda și Paul Mihalache are pe copertă o tânără moartă şi semidezbrăcată, stând pe masă în faţa unui autopsier. Titlul pare de asemenea sugestiv: „Iosif Igor Faustulus, nobilul Ţăran Psihiatru, Măncătorul de suflete”, potrivit Ziarul de Iași.
Cunoştinţe din mediul literar al celor doi tineri scriitori au precizat jurnaliştilor „Ziarul de Iaşi“despre faptul că Helena şi Paul erau văzuţi mereu împreună la evenimentele literare numeroase la care participau, însă puţini ştiau că cei doi sunt şi iubiţi. Potrivit cunoştinţelor, cei doi se cunoşteau de mulţi ani şi participau deseori la activităţi literare şi culturale în Iaşi, Bucureşti sau în alte judeţe.
Helena îşi începuse cariera în urmă cu câţiva ani. Ea a debutat în literatură cu un volum de proză scris în colaborare chiar cu Paul Mihalache. Împreună au scos un volum de proză scurtă, apărut la sfârşitul anului 2014, denumit „Iosif Igor Faustulus, nobilul Ţăran Psihiatru, Mâncătorul de suflete“. Cartea a fost una notorie, fiind prezentată în publicaţia economică „Ziarul Financiar“, care are un supliment literar „Ziarul de Duminică“. Cartea are o copertă foarte sugestivă – o tânără moartă semidezbrăcată, întinsă pe masă, în faţa medicului autopsist, iar textele cuprinse între coperte sunt, cel puţin în parte, de un bizar aparte.
„Degetele îmi tremură pe maşina de scris şi mă trec fiori din cap până-n picioare – de aceea poate o tot lungesc cu preliminarii lipsite de importanţă – căci nu ştiu dacă nu săvârşesc vreun sacrilegiu scoţând din beznă mistere sacre, fapt pentru care pedeapsa ce mă aşteaptă poate întrece limitele oricărei imaginaţii, dar acum e prea târziu, şi nu mai contează, aşa că-mi voi începe povestea aşa cum mi s-a spus, nu cu ceea ce ştiu, nu cu ce mă obsedează, mă urmăreşte, şi-mi îngheaţă sângele în vine, ci cu începutul“ – acesta este un pasaj din introducerea povestirii.
Finalul este la fel de misterios: „Dar acum îmi dau seama, recitind tot ce am scris, că nu este vorba decât despre câteva banale coincidenţe. Cum de nu am realizat asta până acum?! Toate coşmarurile din ultima vreme se datorează doar investigaţiilor mele şi strădaniilor de a lega între ele fapte şi întâmplări fără nicio legătură. Dar scrisul eliberează, tămăduieşte, s-ar părea; mă simt mult mai bine acum. Un medic între două vârste, cu statură impozantă şi privirea severă, se apropie de mine: Trebuie să dormi acum. E târziu. Trebuie să dormi“!
Tragedie! O studentă la master, din județul Suceava, și-a luat viața
