În ultimii ani, a devenit o adevarata moda in randul parintilor sa aleaga nume internationale si cat mai exotice pentru copilul lor, in incercarea de a-i distinge din multime.
Consilierul administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor arată, în cele ce urmează, că „numele trebuie ales cu multă grijă, din marele neam al numelor creştine, şi chiar după o rugăciune către Duhul Sfânt, pentru a da inspiraţie şi discernământ celor care aleg şi putere cu binecuvântare duhovnicească celui care îl primeşte“.
Părinte consilier, câte nume recomandaţi părinţilor pentru copiii lor?
Recomandarea Bisericii este ca părinţii să pună copilului un singur nume, acesta legându-se fiinţial de persoana în cauză. Din punct de vedere religios, între numele persoanei şi sufletul acesteia este o strânsă legătură, care devine evidentă prin lucrarea harului încă înainte de botez, din ziua a opta după naştere, când se face rugăciunea pentru punerea numelui: „Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (aici se pune numele) şi să se însemneze Crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui“. Aici se realizează relaţia specială, personală, unică, a fiecăruia cu Hristos, care se va desăvârşi mai târziu prin baia botezului.
Ce e greşit în a pune copiilor mai multe nume?
Folosirea mai multor nume de botez îngreunează relaţionarea între persoane, creează ambiguităţi, situaţii confuze, iar persoana în cauză este adesea pusă în situaţii jenante. Părintele Dumitru Stăniloae, în Teologia Dogmatică vol. 3, spune: „Omul primeşte un nume propriu şi ştie că atunci când e chemat pe acest nume, e vizat el însuşi în întregime şi trebuie să răspundă cu toată fiinţa lui“. Cum se leagă de fiinţa persoanei al doilea sau al treilea nume şi unde se regăseşte lucrarea harului divin în aceste nume? Ele rămân în uitare, nefiind folosite nici măcar atunci când persoana îşi scrie pomelnicul pentru pomenire în biserică.
