Asezamantul arata ca un campus sau o tabara in care se face performanta. Copiii fac meditatii, invata sa cante la instrumente, fac sport, picteaza. Lucrarile lor au castigat premii peste granita si au inceput sa fie cautate de amatorii de arta.
Andrew, un copil nascut in Anglia dar abandonat de parinti aici, se muta din casa copiilor de gradinita in casa scolarilor. Isi cara toata averea intr-o cutie de carton. Avea doar 3 jucarii: un tanc, o masinuta de curse si un dinozaur. Imediat, Sebi si Alex l-au luat in primire si i-au facut instructajul. I-am regasit acum. Sunt veseli, au mai crescut iar colegii i-au umplut lui Andrew dulapul cu jucarii.
Jos, maica isi vede treaba. Iar Petrica, e deja alt om. S-a mai linistit. A capatat un dram de incredere in el. In casa fetelor mari locuieste Maria, sora lui Petrica. Am gasit-o pe marginea patului cu o bucata de hartie in mana.
Petrica si Maria au ajuns aici de curand. “Tata ne fugarea din casa, ne injura, ne batea. Si mama ta? Mama ne-a parasit”
Asa ca Petrica s-a dus la Politie si si-a reclamat tatal. Iar acum, micutii si-au gasit linistea aici. Si astfel de povesti auzi la tot pasul in acest loc. Unele dintre ele de neimaginat.
Parintele Iustin: “Era in primul an un copil care statea incruntat. Si am zis ce e cu copilul asta? Aduceti dosarul. Si cand colo in dosar la el era specificat cand avea 5 ani si 7 luni tata lui a omorat un vecin cu toporul si copilul a fost partas. La crima respectiva. Tata in puscarie, mama l-a lasat. De unde trebuie sa iei copilul acela?”
Maria ia lectii de vioara. Viorel Ceteras este profesor de sport dar vine in asezamant sa-i invete pe copii sa cante la vioara. La usa, publicul se calca pe picioare.
Dan Arhire este unul dintre cei mai apreciati chitaristi ai momentului. De cateva luni vine in asezamant impreuna cu sotia, care este medic si care a reusit pana acum sa le faca tuturor copiilor ecografie si control. In sala Dan se pune treaba. Cu pustii din asezamant a facut o formatie. E a 5 a repetitie si deja sunetele incep sa se lege.
Cu fata luminoasa, Narcis bate la tobe. La duminici si sarbatori el este cel care bate toaca. Tare si cu ritm sa se auda pana dincolo de Radauti. De la tobe, Narcis coboara un etaj mai jos, in sala de spectacole, la cor. Copiii canta despre Inviere. Si-au gasit aici linistea. Tot acest loc arata ca o tabara, un centru in care copiii fac performanta.
Intr-o sala, la etaj, elevii de clasa a 8 a se pregatesc pentru examene. O profesoara vine gratis, in fiecare saptamana sa-i scoleasca. Iar mai tarziu aici vine un profesor de matematica, sa-i pregateste pe cei care vor da Bac-ul anul acesta. In sala de activitatii, e zarva mare. Prescolarii au in fiecare zi ateliere. Invata cantece, jocuri, descopera lumea si invata cum sa se autogospodareasca.
Mandria acestui loc este holul de la etajul 1 care a fost transformat in expozitie de pictura si pe pereti stau atarnate lucrarile care ies din mainile lor. Aici se face terapie prin culoare. Vasile Popescu este fost politist si de mai bine 3 ani vine de la medias o saptamana in fiecare luna pentru a-i invata pe copii sa picteze. Iar rezultatele nu au intarziat sa apara. Au castigat multe premii peste granita iar lucrarile au inceput sa se vanda pe bani frumosi.
“Nu aveau incredere in ei. Ceea ce este dezastru. Acum s-au schimbat si ca atitudine si ca tinuta. Nicoleta de exemplu. Eram cam salbaticuta asa si frica de ce este afara. Acum au inceput sa capete increderea: uite eu pot face asta. Ceea ce este extraordinar”
Andrei este unul dintre cei buni. Nu vrea sa vorbeasca in fata camerei despre lucrari. Nu stie cum sa le traduca in vorbe. Imi spune ca s-a gandit la evadare si singuratate atunci cand a facut aceste tablouri.
Vasilica este aici de la inceputul asezamantului. Mai are o sora, Isabela. “Mama voastra a venit pe aici? Nu. A venit doar tata. Eu cand l-am vazut prima data am fugit. Izabela s-a speriat si a fugit si ea. Mie mai mult imi place de mama decat de tata. Mie de niciunul.”
Tablourile vorbesc despre durerea pe care inca o mai poarte in suflet. Maica ii este insa pansament pentru toate ranile. Si la ea in birou dau buzna ori decate ori au o nevoie. Maica le asculata si are pentru fiecare o vorba.
In casa numarul 9, Izabela si Miruna arata diplomele primite la mai multe concursuri. Sunt aici de cand aveau 5 ani. Mama Izabelei e in strainatate. La munca si de mult n-a mai trecut pe aici. Ii trimit cadouri. Pe care copilul le pretuieste atat de mult incat nici macar nu le rupe eticheta.
De 2 ori pe luna aici ajunge si George Arhip. Este psihoterapeut si lucreaza in special cu adolescentii. “Unii au povesti cutremuratoare si e de lucrat aici enorm. Trebuie sa se impace cu trecutul cu peresoane care i-au ranit. Cu ei insisi. Si pana nu reusesc lucru asta vor trai in ambivalenta cu trauma in carca”
Iar rezultatele incep usor, usor sa apara. ”Imi vine acum in minte cazul unei persoane care de la vasrte fragede de al 3-4 ani a fost pusa sa cereseasca de concubinul mamei sale pana mama a luat hotararea si a trimis-o in partea asta de tara si a ajuns aici.”
Vezi mai mult pe: StirileProtv
Contact asezamant:
www.sfantulleontie.ro
Telefon: 0330/566.441
contact@sfantulleontie.ro
Donatii:
RO04RNCB0241123543990001 (LEI)
RO74RNCB0241123543990002 (EUR)
Titular: FUNDAŢIA „SFINŢII IERARHI LEONTIE ŞI TEODOSIE”
