De Sfântul Andrei, la Dumbrăveni se fură porțile

Luni, 30 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei, considerat ocrotitorul românilor, apostolul care, în anul treizeci, dupa Pogorârea Duhului Sfant, a propovăduit Evanghelia pe teritorii ce aveau să fie ale României • Apostolul a fost răstignit pe o cruce în forma de X. În Grecia celei de-a doua jumătăți a primului veac după Hristos Noaptea din ajunul Sfântului Andrei este destinată unor obiceiuri precreştine, despre care se presupune că
asigură protecţie oamenilor, animalelor şi gospodarilor. Ţăranii români le-au pus sub oblăduireaacestui sfânt, tocmai pentru că ele trebuie garantate
de autoritatea şi puterea sa.

La Dumbrăveni se fură porţile

În satele din Bucovina există însă şi alte obiceiuri care au fost păstrate pînă astăzi. În comuna suceveană Dumbrăveni se păstrează de sute de ani obiceiul furatului porţilor. Acestea sunt scoase din balamale aproape de miezul nopţii de către tineri de la casele unde fetele sunt nemăritate, sunt încârcate în căruţe sau remorci şi duse pînă la marginea satului. A doua zi, părinţii dar şi fetele dis de dimineaţă merg în căutarea lor. Porţile sunt luate de la fetele a căror părinţi se împotriveau căsătoriei fiicei lor cu flăcăul care intenţiona să o ceară de nevastă. Pentru a înlătura acest impediment feciorul fura porţile fiind ajutat şi de citiva prieteni. În spirit de glumă, în ultimii ani gospodari îşi sustrag porţile chiar între ei şi asta doar pentru că a doua zi să mai bea un pahar împreună. Secretarul Primăriei,Mihai Chiriac a fost şi el unul dintre tinerii care a participat la furatul porţilor. El ne-a destăinuit că asa se întâmpla în urmă cu câţiva ani înainte de a fi căsătorit. Nici epoca Ceauşescu nu a putut să-I determine să renunţe la tradiţie.

Sfântul Andrei

Sfântul Apostol Andrei, fratele lui Simon, devenit Apostolul Petru, amândoi fiii pescarului Iona, a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Iisus care, prin tragere la sorți, a propovăduit Cuvântul Domnului prin locurile de pe coastele Mării Negre, în Bitania, Tracia și Grecia, dar și în Dobrogea de astăzi, numită pe atunci Sciția Minor, locuită de greci, romani și geto-daci. Sfântul Andrei este considerat un sfânt național deoarece a propovaduit cuvântul lui Hristos pe pământurile geto-dacice, după anul treizeci, când fiecare dintre apostoli a avut misiunea de a duce mesajul lui Dumnezeu în toate cele patru roze. Apostolul era din cetatea Betsaida, ridicată pe malul lacului Ghenizaret, în Galileia. Atunci când Sfantul Ioan Botezatorul l-a cunoscut pe Iisus și a înțeles că el este Mesia, Andrei îl auzise pe Ioan spunând despre Hristos că este mielul lui Dumnezeu, fapt ce l-a determinat să-i fie lui Iisus ucenic. Astfel, Andrei a fost cel dintâi ucenic al lui Hristos, care avea să ducă la îndeplinire apostolicească porunca de a vesti cuvântul divinității. După ce primește harul în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, apostolul pleacă să ducă Evanghelia în ținuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitania, Tracia și Grecia, dar și Dobrogea de astăzi, numită pe atunci Sciția Minor. Sfântul Andrei l-a propovăduit mai ales pe Iisus cel de pe cruce, deoarece viața Mântuitorului începe cu răstignirea și se încheie cu răstignirea. Apostolul și-a închinat toată viața lui Dumnezeu, îndurând suferințe mari, dar răsplătite de fericirea credinței în cele propovăduite. A luminat păgânii, i-a întors către Dumnezeu, scoțându-i astfel din peștera în care vedeau lumea doar ca simple umbre trecătoare și cu frica de tot felul de zeități. Apostolul a fost răstignit pe o cruce în forma de X, în Grecia celei de-a doua jumăți a primului veac după Hristos, în orașul Patras din Ahaia. Aceasta cruce a rămas cunoscuta ca fiind crucea Sfântului Andrei. Pentru români, Sfântul Apostol Andrei este o mare binecuvântare a divinității, fiind apostolul care a fost trimis să aducă lumina lui Hristos și peste aceste meleaguri.

Aflarea ursitei

Ca la orice inceput de an, prisoseau practicile magi ce de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata de maritat prepara o “Turtuca de Andrei”,turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aducaapa ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta în cursul anului . Alte fete, dupa ce soseau acasa de la Pazitul Usturoiului , semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era insa favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice. Unii batrani, nestiutori de carte dar “cititori” in stele, observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul, prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc. Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si astazi.

Obiceiuri populare în noaptea de Sf. Andrei

În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie), în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, din credinţa că astfel se pot găsi mai uşor protecţia de toate relele, bunăstarea şi chiar dragostea. Vrăji de dragoste Cele mai multe ritualuri sînt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea “ursitului”. Pentru “atragerea” acestuia este mult folosită şi metoda “făcutului cu ulcica”. La miezul nopţii, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă sa pîlpîie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie irezistibilă pentru cel iubit. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens cîteva minute. Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu cîte o lumînare în fiecare mînă, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tînăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor. Mistere lămurite Oricît de periculoase li se par unora spiritele care, zice-se, bîntuie în această noapte, meşterele în ale magiei spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puşi la treabă pentru a dezlega secretele. Există credinţa că în asemenea noapte magică se pot afla autorii unor crime sau furturi ori unde se află persoane ori bunuri dispărute fără urmă sau de unde a pornit o nenorocire abătută asupra unei case. Toată magia se desfăşoară în cimitir, în miez de noapte, aşa că puţini au nervii suficient de tari pentru a experimenta aşa ceva. Ingredientele sînt lumînări, apă sfinţită, un vas nou cu gura largă şi cîteva monede de argint, care sînt aşezate deasupra unui mormînt vechi şi părăsit. Practicantul ritualului trebuie să fi postit trei zile şi se crede că, în lumina lumînărilor, după ce a rostit anumite rugăciuni, poate vedea în apa turnată în vas filmul evenimentelor enigmatice pe care le dorea dezvăluite. Obiceiuri pentru protecţie Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte bîntuie strigoii şi lupii sînt mai fioroşi ca oricînd. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească şi să-şi mişte gîturile înţepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă. După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul “descîntecului sării”. Un drob de sare, descîntat şi îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru “luarea laptelui”.

Prognoza meteo populară

Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun, cînd se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina casei “botează” cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă noaptea de Sf Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.