Dintr-o familie cu 8 copii, plecati dintr-un sat din Suceava sa studieze matematica la Iasi, Dragos si Adrian au ajuns, dupa doua decenii, sa patrunda in topul celor mai mari companii cu actionariat romanesc, avand o cifra de afaceri care depaseste 500 de milioane de euro. Fara afaceri cu statul, fara relatii cu fosta Securitate, fara operatiuni la limita legii.
Exista putine companii cu capital suta la suta romanesc care au reusit sa tina piept multinationalelor venite din Occident, sa supravietuiasca si chiar sa castige batalia. Dedeman este una dintre ele, o firma construita de la zero de fratii Dragos si Adrian Paval, a caror poveste fascinanta a ramas necunoscuta pana acum. Plecati dintr-un sat din Suceava sa studieze matematica la Iasi, Dragos si Adrian au ajuns, dupa doua decenii, sa patrunda in topul celor mai mari companii cu actionariat romanesc, avand o cifra de afaceri care depaseste 500 de milioane de euro. Fara afaceri cu statul, fara relatii cu fosta Securitate, fara operatiuni la limita legii.
Dedeman a aparut in 1992, la Bacau, si a fost, la inceput, un butic de 16 metri patrati in care se vindeau de la sucuri si gume de mestecat, pana la unghiere si papuci de casa. Acum sunt 30 de magazine uriase, intinse pe zeci de hectare, in marile orase ale tarii. Dedeman are 6.000 de angajati si este lider detasat pe segmentul retailerilor de constructii si de amenajari. Da, fratii Dragos si Adrian Paval, proveniti dintr-o familie modesta, cu opt copii, le-au dat o lectie de business marilor companii occidentale venite sa imparta si sa stapaneasca piata din Romania. Giganti precum Bricostore (Franta), BauMax (Austria) sau Praktiker, OBI si Horn¬bach (toti trei din Germania) se uita de jos in sus la Dedeman-ul fratilor Paval, care este acolo, in varf, pentru ca a stiut sa fenteze criza prin investitii inteligente si sa-si calculeze cu grija fiecare pas.
UN INFORMATICIAN LA INTREPRINDEREA DE STAT
Dragos Paval (46 de ani), directorul si actionarul principal al companiei Dedeman, este cel mai mare dintre cei opt frati ai familiei. Dupa scoala generala, a plecat din satul natal si, in loc sa mearga la liceu in orasul Falticeni, la numai 15 kilometri distanta, el s-a dus tocmai la Iasi.”Nici azi nu stiu ce a fost in capul meu de am plecat atat de departe, mai ales ca parintilor le-a fost foarte greu sa ma intretina. Dar poate ca asa a fost sa fie, sa-mi iau viata in maini de la 14 ani”.
In vacante se intorcea la Suceava si muncea de dimineata pana seara in gospodaria familiei. Regula tatalui sau era ca banii de buzunar trebuie castigati muncind.”Parintii mei sunt oameni simpli, de la tara. Chiar daca nu au facut scoli inalte, au o intelepciune a lor. Norocul nostru a fost sa avem parinti intelepti, care ne-au educat si ne-au format astfel incat sa intelegem ca fara munca nu poti obtine niciodata nimic. Originea modesta n-a fost niciodata o povara, din contra, m-a ajutat enorm”, spune Dragos Paval.
Dupa liceu, a intrat la Facultatea de Matematica din Iasi. Aceasta facultate avea o sectie de informatica (cati auzisera de asa ceva in 1986?) si baiatul venit de la tara la informatica s-a inscris. In 1991, cand a terminat facultatea, tanarul informatician Dragos Paval a primit repartitie la o fabrica de confectii din Bacau. S-a chinuit acolo cateva luni, cu un calculator Felix (mare cat un tractor), care functiona cu cartele, pana intr-o zi, cand a vazut un anunt in ziar: intreprinderea magazinelor de stat cauta un informatician.
“M-a surprins, pentru ca pe atunci nu prea se stia ce e aia. La interviu, directorul mi-a aratat niste cutii in care erau doua calculatoare ambalate si m-a intrebat daca stiu ce sa fac cu ele. Aproape un an am lucrat zi si noapte si am facut un soft de contabilitate, in care se introduceau salariile si toata gestiunea. Lucrand la aceasta intreprindere am vazut ce inseamna comertul. Aveam acces la toate cifrele, am vazut cum e cu adaosul comercial, cum se face profit, cat de mare este penuria de produse. Marfa intra si iesea din depozite intr-un ritm ametitor”, isi aminteste Dragos Paval.
SOACRA MARGARETA SI BRANDUL DEDEMAN
La momentul anului 1992, in Romania nu dadea nimeni doi bani pe un informatician. Cand s-a uitat in softurile pe care le crease, Dragos Paval a vazut ca avea cel mai mic salariu dintre toti angajatii. Pana si femeia de serviciu castiga mai bine decat el, caruia abia ii ajungeau banii pentru mancare si pentru biletele de tren pana la Iasi, unde isi lasase sotia. Atunci s-a hotarat sa-si deschida un magazin. A imprumutat de la socri o mica suma de bani si o Dacie break si l-a chemat pe fratele sau de la Iasi. Adrian tocmai terminase aceeasi facultate de matematica si adunase vreo 10.000 de marci, cumparand marfa de la rusii care veneau in bazarurile din Iasi si vanzand-o in targurile din Craiova cu profit dublu. Asa au intrat fratii Paval in afaceri.
“Am infiintat o firma si am inchiriat un spatiu de 16 metri patrati, pe care l-am amenajat noi. Am angajat o vanzatoare, am improvizat niste tejghele din lemn si din sticla si am inceput sa vindem. Castigam intr-o luna zece salarii pe care le luam la intreprinderea de stat ca informatician. Mergeam in Bucuresti, era un centru comercial numit «Massa», si caram de acolo cu Dacia socrilor mei diverse produse. Guma de mestecat, unghiere, tot felul de maruntisuri. Era o mare penurie de produse si, fiind vorba de niste maruntisuri care, pe atunci, erau foarte cautate. Si inca din prima luna de activitate am fost informatizati. Am cumparat un calculator si tineam gestiunea pe el. Asa am invatat ce inseamna sa administrezi o afacere si cat de important e fiecare detaliu”.
Din acest amestec de improvizatie si ordine matematica s-a nascut compania Dedeman, ajunsa acum in toate topurile firmelor din Romania. Inclusiv numele are povestea lui, incropit de Dragos Paval pe un petic de hartie in fata ghiseului de la Registrul Comertului.”Imi pregatisem niste denumiri, dar erau deja luate. Cei de la registru mi-au spus sa ma gandesc repede la ceva, sa-mi pun numele, orice. Nu prea imi placea treaba asta cu numele, dar stand acolo, la coada, am incercat sa compun ceva. Eu – Dragos, sotia – Denise, fratele meu – Adrian. De-de-an. Nu suna bine. M-am gandit la soacra-mea, Margareta, si am mai pus si un M. Asa a iesit Dedeman. O vreme mi s-a parut un nume nepotrivit, umblam cu facturile mazgalite pentru ca producatorii cu care lucram il stalceau in toate felurile. Ma si gandeam, “domnule, n-am fost in stare sa aleg si eu un nume ca lumea”. Peste ani, mi-am dat seama ca e un nume potrivit pentru profilul nostru. Suna bine, nemteste, asa…”.
Lupta cu sistemul: “Ati licitat prea patimas”
In ascensiunea lor, fratii Paval s-au lovit, inevitabil, si de forta oamenilor din sistem. La una dintre licitatii, pentru un spatiu comercial, li s-a pus in vedere ca n-are niciun rost sa participe, pentru ca oricum nu vor castiga. Dragos Paval isi aminteste zambind:”Cu toate avertismentele pe care le-am primit, noi totusi ne-am inscris. Inconstienta tineretii! Am castigat licitatia si cu toate astea nu ne-au declarat castigatori. Motivatia oficiala a fost ca “am licitat prea patimas”, scrisa negru pe alb. Am mers cu ea la ziare, s-au facut articole in care s-a publicat hartia cu aceasta motivatie ridicola si, intr-un final, ne-au chemat si ne-au intrebat daca mai suntem dispusi sa platim cat am licitat. Am spus ca da, vom plati, si au fost nevoiti sa ne dea acel spatiu. Au urmat controale peste controale, dar nu ne-au putut face nimic. Eram curati ca lacrima”.
“Pentru noi, criza a fost un mare noroc”
Dragos Paval recunoaste cu sinceritate ca ascensiunea companiei Dedeman n-ar fi fost posibila fara conjuncturile speciale din anii ’90.”Toti oamenii de afaceri romani care au luat-o de la zero au inceput in acea perioada si au beneficiat de moment. Si noi la fel. Nu putem spune ca daca ne-am fi nascut astazi am fi dezvoltat aceeasi afacere. Ne-am nascut la timp si am avut si noroc de foarte multe ori”.
Norocul a fost ca in 1993, la un an dupa ce Dragos Paval infiintase firma Dedeman, statul era presat de comunitatea europeana sa inceapa privatizarile si a hotarat sa dea mai multe spatii comerciale in asa-numita”locatie de gestiune”. Era un contract prin care preluai de la stat un magazin cu tot cu angajati, iar la finalul perioadei puteai deveni proprietar. Dragos Paval ramasese angajat la intreprinderea magazinelor de stat cu jumatate de norma, iar angajatii au avut intaietate. A preluat un magazin de mobila, care s-a dovedit, in scurt timp, o adevarata mina de aur.
“Era o criza de mobila incredibila, nu exista competitie si puteam sa pun adaos comercial foarte mare. Conform angajamentului, stocul de marfa trebuia platit pana la finalul anului si eu am preluat in martie. Am rotit stocul ala de foarte multe ori si am facut un profit imens pentru acele vremuri. Sa platesc stocul la final de an a fost o bagatela. Practic, marele nostru inceput ala a fost. Acolo am facut un capital incredibil de mare”.
ETERNA INTREBARE:”CARE E URMATORUL PAS?”
Cu acest capital, dar mai ales cu credite luate de la banci, fratii Paval au inceput sa se extinda dupa un plan simplu si eficient. In loc sa inchirieze spatii comerciale, au preferat sa se imprumute si sa le cumpere. Dobanzile la banci erau mari, dar niciodata mai mari decat inflatia galopanta din anii ’90, ceea ce facea creditele mai usor de achitat.
Cand au ajuns la al treilea magazin de mobila in Bacau, s-au intrebat care e urmatorul pas.”Al patrulea magazin de mobila nu mai mergea si noi voiam sa ne extindem. Atunci am inceput sa vindem si materiale pentru amenajari, instalatii, diverse lucruri. A inceput sa se contureze profilul de astazi. Se cautau foarte mult aceste produse, cererea era mult mai mare decat oferta. Am ajuns la trei magazine de mobila si cinci de decoratiuni. Am hotarat sa mergem si in afara orasului si am luat legatura cu cei de la Romtelecom sa vedem daca puteam face o retea interna prin care sa vedem stocurile si sa avem un control. Am fost primii care am lucrat online, am tinut ca totul sa fie organizat ca la carte. Am inceput sa construim: la Roman, la Comanesti, la Iasi. Am ajuns la vreo 20 de magazine mici in care vindeam mobila si materiale pentru amenajari”.
Se intampla prin anul 2001. Fratii Paval s-au oprit pentru o clipa in loc si au facut bilantul primului deceniu din istoria Dedeman. Plecasera cu un angajat si cu un butic de 16 metri patrati, iar acum aveau 245 de oameni si 20 de magazine care impanzisera orasele din Moldova. S-au uitat unul la altul, apoi si-au pus aceeasi intrebare:”Care e urmatorul pas?”. Pentru a afla raspunsul, Dragos Paval s-a urcat in masina si a plecat intr-o calatorie prin tarile dezvoltate din Europa.”Am mers in Italia si Austria, sa vad cum vand ei materiale pentru amenajari. Intram in magazine, ma uitam, puneam intrebari. Am vazut marile lor magazine de bricolaj si m-am gandit ca atunci cand vor veni peste noi, ne vor elimina. Am zis ca trebuie sa facem ceva ca sa tinem pasul”.
CREDIT DE 1,5 MILIOANE DE EURO FARA GARANTIE
Strainii nu s-au lasat prea mult asteptati. In 2002, francezii de la Bricostore deschideau, la Bucuresti, primul magazin de bricolaj din Romania. Undeva in Moldova, nestiuti de nimeni, fratii Paval pregateau strategia de aparare impotriva”cotropitorilor” straini. Au pus pe hartie un proiect si a inceput sa caute finantare. Era pe vremea cand bancile straine patrundeau in Romania. Dupa ce se luptasera ani la rand cu birocratia draconica a bancilor autohtone, intalnirea cu olandezii de la ABN-Amro a fost floare la ureche. Batavii au facut o analiza la sange, au vizitat compania si le-au acordat un credit de 1.500.000 de euro fara nicio garantie!
“Cu acesti bani am facut la Suceava un magazin care avea 3.500 de metri patrati, un monstru fata de ceea ce aveam pana atunci. Era o hala mare, exact cum sunt acum marile magazine de bricolaj. E functional si astazi, numai ca l-am extins de doua ori si are 10.000 de metri patrati. A fost magazinul cu care am invatat cum se face, dar ne-a fost teribil de greu. Cele mai mari dificultati erau cu furnizorii, care nu intelegeau ca trebuie sa eticheteze produsele si sa puna cod de bare. Cine punea pe vremea aceea cod de bare la produsele de amenajari? Si atunci am facut o munca titanica. Aveam imprimantele noastre, tipaream si etichetam noi”, isi aminteste Dragos Paval.
Pornind de la Suceava, Dedeman a deschis magazine de bricolaj in toate marile orase din Moldova, pe care lanturile strainilor au ocolit-o la inceput, preferand Bucurestiul si alte orase mai dezvoltate. Cand a sosit momentul intrarii in Bucuresti, fratii Paval s-au lovit de preturile astronomice ale terenurilor.”Luasem un nou credit ca sa ne extindem, dar preturile terenurilor erau aberante si atunci am mers special in Polonia, sa vad ce se intampla la ei. E o tara aflata cu mult inaintea noastra si am constatat ca preturile erau la mai putin de jumatate in comparatie cu Romania. Si n-am mai cumparat, mi-am dat seama ca trebuie sa se intample ceva. A venit criza, preturile au scazut si noi ne-am extins, speculand aceasta perioada in favoarea noastra. Pentru noi, criza a fost un mare noroc si ne-a ajutat sa castigam lupta cu marile lanturi ale strainilor”.
Povestea fratilor Paval continua fiindca pentru ei exista intotdeauna urmatorul pas. Planuiesc sa se extinda in afara tarii, pentru inceput in Republica Moldova si, apoi, unde vor mai vedea cu ochii. Sa se retraga sau sa vanda nu le-a trecut niciodata prin cap. Oferte au avut si vor mai avea, dar nici nu vor sa auda de ele.
Dragos Paval are trei copii, dar spune ca telul sau principal nu este sa le lase o mostenire, ci o educatie.”Fiica mea cea mare are 19 ani si anul asta termina colegiul in Elvetia, iar apoi vrea sa-si continue studiile la Londra. Am un contract cu ea, prin care mi-a promis ca dupa studii se intoarce acasa. E un contract scris, sa stiti. Sigur, e simbolic, il putem rupe oricand, dar ea o sa-si tina cuvantul”. Povestea familiei Paval merge mai departe. Si cine stie cat si pana unde va mai continua aceasta poveste?
Sursa: informatii-pretioase.ro
