Aproximativ 1.000 de oameni au fost prezenți, marţi, la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava pentru a participa la slujba religioasă de sărbătoarea Sf Ioan cel Nou. Credincioșii veniți din Suceava, din împrejurimi, dar și din alte zone din țară au ținut să ajungă la mănăstire pentru a cinsti și a se închina la racla cu moaștele Sf Ioan cel Nou din Biserica Sf Gheorghe, acolo unde sunt așezate. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Chiar dacă afară a fost cald, oamenii au ținut să stea toată slujba ca mai apoi, împreună cu soborul de prelați, să coboare în poenița la izvor, cunoscut sub numele de Izvorul Tămăduirii, unde a fost oficiată de slujbă de sfințire a apei. Despre acest izvor se spune că picăturile de apă își au originile sub racla cu moaștele Sf Ioan. Pe tot parcursul slujbei religioase oamenii s-au închinat și rugat pentru ca problemele lor să le fie rezolvate, să fie vindecați de boli și pentru a adduce mulțumire sfântului a căror prezență au simțit-o.În cuvântul său de învățătură, IPS Pimen a vorbit despre viața și trecutul zbuciumat al Sfântului Ioan și i-a îndemnat pe credincioși la rugăciune și evlavie.
Între credincioși s-a aflat și un argeșean îmbrăcat în straie populare din Bucovina.
„Vin de ani buni aici. Nu lipsesc de 2 iunie, dar nici de 24 iunie. Cine este credincios simte ajutorul Sfântului, iar eu pot spune că l-am simțit mai ales la nevoie. Costumul tradițional din zona dvr . are povestea lui. Cineva din America m-a rugat să-I cumpăr unul când voi ajunge aici. Și nu am cumpărat unul, ci două pentru că mi-a plăcut foarte mult”, ne-a spus argeșeanul.
Filimon Elena, de 61 de ani, din Stroiești ne-a spus că este nelipsită de la această sfântă zi de sărbătoare.
„Vin de mică aici, aproape că nu mai știu numărul anilor. O să iau și agheazmă acasă, dar vin în primul rând să mă rog”, ne-a spus femeia.
Maria Tocari, de 71 de ani, din Fântânele a venit singură și a suportat căldura cu bine pentru că a stat în curte sub un copac.
„Vin atunci când se sărbătorește Sf Ioan -2 iunie și 24 iunie dar și atunci când e sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Mă rog pentru mine, pentru familie să ne ferească Dumnezeu și Sfântul Ioan de boli, să ne dea sănătate, înțelepciune și să-I mulțumit și pentru ajutor”, ne-a spus septuagenara.
Sălăgean Maria, de 72 de ani, din Burdujeni a venit însoțită de fiică și susține că sfântul a ajutat-o în toate.Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este, după Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, unul dintre sfinții cei mai venerați în Moldova. Născut la începutul secoluui al XIV-lea în orașul Trapezunt, din Asia Mică , aprins fiind de râvna cea bună, se arătă doritor de învățătura cea hrănitoare pe care o primește din familie și de la preoții bisericilor din Trapezuntul natal. La vremea pătimirii sale se ocupa cu negustoria împreună cu tatăl său, străbătând cetățile de pe malul Mării Negre și cunoscând, astfel, bogățiile sufletești ale strămoșilor noști din Muntenia și Moldova, al cărei ocrotitor va deveni mai târziu. Tânjind mai mult spre agoniseala cea veșnică, înainte de a obține câștig material, veniturile sale erau sortite facerii de bine și milosteniei. Mai mult chiar, în timpul călătoriilor sale, propovăduiește dumnezeiescul Cuvânt și duce pe ape spre țărmul Mării Negre mărfuri bizantine, mărfuri alese: icoane, cădelnițe, smirnă, dorind să îi facă și pe alții părtași bucuriei veșnice. În drum spre Cetatea Albă, stăpânul corabiei s-a pornit cu păgânească ură împotriva lui Ioan. „Apuseanul se înfuria, cum se înfurie câteodată marea, însă răsăriteanul sta liniștit ca sfinții de pe icoane, încât se minunau toți de limpezimea cugetării lui” (Pr. Anton I. Popescu). Ioan cunoștea tainele rugăciunii inimii și teologia cea dreaptă, despre purcederea Duhului Sfânt, teme mult discutate în vremea aceea. Sosind la Cetatea Albă, cadiul l-a pârât pe Ioan mai-marelui cetății, un tătar de credință persană, cum că ar vrea să se lepede de Hristos și să se închine soarelui și idolilor păgânești. Au urmat chinuri grele, bătăi neînchipuite, pe care iubitorul de Dumnezeu le-a răbdat cu vitejie și statornicie în credință. După acestea, legat fiind de coada unui cal și târât prin cetate, și-a vărsat sângele pe ulițele cetății, primind batjocură și scuipări. Astfel, la numai treizeci de ani, tânărului Ioan, după ce i se taie capul pe care Însuși Hristos a așezat mărita cunună a muceniciei, se petrece din viața aceasta.
După mai bine de șapte decenii de ședere a moaștelor sale în Cetatea Albă, evlaviosul domn Alexandru cel Bun îl aduce pe sfânt sprecinstire în binecuvântata țară a Moldovei, în anul 1415. În urmă cu cinci secole, când biserica Mirăuți a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși ce veneau la moaștele Sfântului Ioan, numit cel Nou, fiul măritului Voievod Ștefan cel Mare, Bogdan, ridică o biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în care este adusă și racla Sfântului. Aici, Biserica îl prăznuiește cu alese cântări de Sânziene, pe 24 iunie, în fiecare an. Sfântul Ioan de la Suceava a trecut la Domnul la 2 iulie 1330. Moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, la un an dupa ce Patriarhia Ecumenică a recunoscut primul mitropolit în Moldova, Iosif I Mușat. În anul 1950, la propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe, între sfinții cu moaște din România al căror cult a fost generalizat în toata Biserica, s-a aflat și Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Viața Sfântului Ioan cel Nou apare pictată la Mănăstirea Sucevița, considerată pe drept cuvânt testamentul artei moldovenești din secolul al XVI-lea.
