Înălţarea Domnului la ceruri, sau Ispasul, se sarbatoreste la 40 de zile dupa Pasti, iar anul acesta ea este praznuita in aceeasi zi cu sarbatorirea Sfintilor Constantin si Elena.
Ispas ar fi fost personajul mitic care a asistat la Înăltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Cer.
Înăltarea Domnului este numita in popor si Pastele Cailor si asta pentru ca atunci cand Maica Domnului se pregatea sa-l nasca pe Iisus, animalele care nu i-au respectat linistea au fost caii. Fecioara i-a blestemat sa nu se sature decat odata-n an si-atunci doar un ceas.
Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului apare la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea “Despre sarbatoarea Pastilor”, din anul 332. Pe atunci, sarbatoarea era celebrata odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.
Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.
De la Pasti pana la Ispas, oamenii se saluta cu “Hristos a inviat!” si isi raspund cu “Adevarat c-a inviat!”, iar din ziua Înălţarea Domnului pana la RUSALII, se saluta cu “Hristos s-a inaltat!” si se raspunde cu “Adevarat ca s-a inaltat!”.
– se poarta frunze de nuc la brau ca Hristos cand s-a inaltat;
– se crede ca cine moare de la Pasti pana la Ispas ajunge in Rai;
– de Ispas se bat vitele cu leustean, ca sa se ingrase si sa fie ferite de boli;
– se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, spunandu-se: “sa ne dea Dumnezeu atatia miei si vitei cate furnici in furnicar!”;
– in ziua de Ispas nu se da foc si sare din casa;
– ce se seamana dupa Ispas, nu rodeste;
– in ziua de Înăltarea Domnului, femeile care au morti in familie, impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele acestora, crezandu-se ca e ziua in care sufletele lor se inalta la cer si sa aiba merinde de drum;
– femeile impart lapte dulce, fiert cu pasat.
In vechime, ziua de Ispas era una a soroacelor, a incheierii diferitelor afaceri. Pentru ca data sarbatorii variaza de la an la an cu un numar mare de zile, sensul a devenit peiorativ: a nu da inapoi ce ai imprumutat, a amana pana la Pastele Cailor, pana la Sfantul Asteapta (a nu te tine de promisiune).
Sursa: Stirile Protv
