Senatorul Steliana Miron a luat atitudine după ce, într-un interviu pentru evz.ro, ar fi zis că nu îi ajung banii pe care îi primeşte ca parlamentar pentru coafor. Interviul a stârnit reacţii dure la adresa parlamentarului sucevean care a ţinut să dezmintă unele lucruri.
Redăm mai jos precizările senatorului:
Dragi prieteni,
Sunt o femeie normală, cu bucurii şi slăbiciuni normale. Celor care pot înţelege acest lucru, aş vrea să le mulţumesc că citesc aceste rânduri şi că îmi dau ocazia să lămuresc o poveste care pe mine m-a întristat enorm. Este vorba despre un articol apărut recent, care a propagat o imagine cu totul neadevărată despre mine, şi care poate i-a indus în eroare pe cei care nu mă cunosc suficient.
Am fost onestă şi de bună credinţă într-o convorbire cu un jurnalist. Din păcate, declaraţiile pe care le-am făcut au fost scoase din context şi forţate să justifice un titlu pe cât de bombastic pe atât de fals, şi anume că „mă plâng că nu am bani de coafor”.
Vreau să fie foarte clar. Consider că banii pe care îi primeşte un parlamentar sunt suficienţi. Consider că salariile şi pensiile în România sunt în continuare prea mici. Am convingerea că medicii, profesorii şi specialiştii de top din instituţiile publice trebuie să fie primii atunci când vine vorba despre măriri de salarii în sistemul bugetar, şi nu senatorii sau deputaţii.
În egală măsură, cred că este normal ca o femeie să se preocupe de modul în care arată. Iar eu fac acest lucru cu decenţă şi normalitate, aşa cum fac alte milioane de femei din România. Nu îmi cumpăr hainele de la Paris, ci din Suceava. Nu sunt pasionată de branduri, ci îmi cumpăr doar ceea ce îmi pot permite. Nu am surse ascunse de profit, ci doar veniturile mele şi ale soţului meu pe care oricine le poate vedea în declaraţia de avere.
Cunosc – mai bine decât mulţi oameni politici – cât de grea este viaţa românilor. Eu însămi am muncit enorm şi m-am confruntat şi cu vremuri dificile. Îi înţeleg pe deplin pe cei care muncesc din greu pentru a-şi hrăni copiii şi pentru a-i trimite la şcoală. Îi înţeleg pe bătrânii cărora abia le ajung banii de medicamente. Şi tocmai pentru că înţeleg aceste lucruri, am vrut să îi ajut, ca parlamentar, cu tot ceea ce stă în puterile mele. Am semnat, alături de alţi colegi 37 de iniţiative legislative, printre care şi cea privitoare la creşterea alocaţiilor pentru copii. Am avut 5 declaraţii politice, dintre care două, în 2013, se refereau la retrocedările de imobile, un domeniu despre care abia recent am văzut cu toţii cât de corupt a fost. Am depus 35 de întrebări şi 17 interpelări, majoritatea legate de probleme vitale din colegiul pe care îl reprezint.
Nu spun aceste lucruri ca să mă laud. Le spun ca să înţelegeţi de ce nu aş fi putut vreodată să gândesc măcar în termeni de genul „nu-mi ajung banii de coafor”. Îmi reproşez că am avut încredere în buna credinţă a jurnalistului. Regret şi îmi reproşez că acest episod al cărei victimă sunt ar putea să lase unora dintre dumneavoastră o imagine eronată despre mine.
Dar sunt sigură de câteva lucruri. Mi-am construit cariera prin muncă şi nu prin plagiat. Mi-am obţinut veniturile în mod cinstit şi nu prin furt. Mi-am câştigat reputaţia cu onestitate şi nu cu minciuni. Nu sunt ipocrită şi nu voi încerca să par mai săracă decât sunt. Dar nici nu mă număr printre parveniţii care îşi cumpără lucruri pe care nu şi le permit, din bani pe care nu îi pot justifica.
Recunosc, am bucurii normale şi slăbiciuni obişnuite, ca orice femeie. Dar să fiţi siguri că sunt cu mult mai mult decât atât.
