O descoperire arheologică remarcabilă dezleagă misterele ritualurilor religioase practicate lângă Suceava în urmă cu mai bine de 5500 de ani. Descoperirea a fost făcută de arheologii muzeului Bucovinei pe dealul Lipovanului din Adâncata. Săpăturile au început anul trecut, iar, la final, istoricii au scos la suprafaţă zeci de fragmente ceramice, care la prima vedere, nu spuneau mare lucru, scrie ziarulevenimentul.ro. Puse cap la cap de către arheologi şi restauratori, bucăţile de ceramică şi-au spus secretele. Fragmentele fac parte din statuete pe care tribul care a ocupat zona Adâncata în urmă cu peste 3000 de ani Î.Hr. le folosea în ritualurile închinate zeităţii.
„Am avut şansa unică de a descoperi asta”, ne-a declarat arheologul Ioan Mareş.
Se închinau la „Zeiţa mamă”
Arheologul ne-a explicat că în perioada Cucuteni, perioada în care au fost datate şi fragmentele descoperite la Adâncata, spiritualitatea umană era centrată pe o zeitate supremă. „După multe descoperiri, zeiţa supremă a fost definită ca fiind Zeiţa mamă sau Terra Mater. Este vorba despre zeiţa fertilităţii, fecundităţii, bunăstării într-o aşezare. Zeiţa a fost întruchipată prin modelare în lut. Au făcut statuete reprezentând zeitatea în diferite ipostaze”, ne-a declarat arheologul. Ei bine, cele 21 de statuete descoperite la Adâncata sunt închinate tocmai zeiţei mamă, pe care strămoşii noştri şi-au imaginat-o ca fiind o femeie cu forme, stând pe un tron sau stând în picioare.
Arheologul a spus că la Bacău şi la Iaşi au mai fost descoperite statuete ritualice, dar care datau din perioada precucuteni. Specialistul susţine că descoperirea de la Adâncata certifică păstrarea ritualului religios şi după 500 de ani, adică din perioada precucuteni în perioada cucuteni.
Ceramică specială
După ce au descoperit statuetele, arheologii le-au adus în laboratorul de restaurarea a Muzeului Bucovinei. După numeroase studii, restauratorii şi-au dat seama că statuetele au fost concepute dintr-un material special, un amestec de ceramică cu cereale măcinate. „Această argilă a fost amestecată cu pleavă, paie tocate, unele de mari dimensiuni, făină de cereale măcinate. Pe lângă faptul că argila a fost amestecată cu aceste elemente, arderea acestora s-a făcut cu aport de oxigen, dar incomplet. Ceramica nu s-a adus la punctul de a fi colorată în roşu. Cei care le-au confecţionat au conştientizat că ele vor fi sparte în cadrul ritualului”, ne-a declarat restauratorul Constantin Aparaschivei.
Cum se desfăşura ritualul
Ioan Mareş a explicat că toate eforturile pentru organizarea ritualului erau făcute pentru a câştiga protecţia divină. Membrii tribul care se mutau într-un nou loc, înainte de a construi locuinţele şi de a cultiva terenul, făceau aceste statuete pe care le fragmentau şi le aruncau în speranţa renaşterii.
