Sabrina Elena Croitoru ,de 16 ani, din Putna este ghid pentru turiștii care vizitează Biserica din lemn din localitate. Dacă în timpul anului școlar este nelipsită de la cursurile Colegiului Andronic Motrescu din Rădăuți în vacanța de vară este prezentă zilnic la lăcașul de cult pentru a le explica și arăta turiștilor români și străini ctitoria lui Dragoș Vodă.
Micuța este mâhnită că biserica se duce pe zi ce trece ,fiind mâncată de carii și nimeni nu i-a niico măsură. Rămasă orfană de mamă în urmă cu cîțiva ani și fiică de preot, fetița își amintește că pe vremea când trăia cea care i-a dat viață, lucrurile erau cât de cât urnite și s-a făcut ceva pentru biserică ,adică au fost instalate camere de supraveghere . Și doar atât. ,, E păcat că se duce de la o zi la alta. Am vrea să o salvăm dar singuri nu putem,ne-a spus micuța care arată cu tristețe către lemnul mîncat de carii.
Biserica din lemn se află îm imediata apropiere a Mănăstirii Putna, o veche bijuterie de lemn, cunoscută sub numele de Biserica Veche a Putnei. A fost construită în anul 1346 de Dragoş Vodă, la Volovăţ. De aici, după 122 de ani, Ştefan cel Mare a strămutat-o la Putna. În prezent, monumentul se „topeşte” văzand cu ochii. La Putna, într-un anonimat aproape de neînţeles, cea mai veche biserică de lemn medievală din Europa. Uitat complet de autorităţi, deşi ar putea fi unul dintre cele mai importante obiective turistice din ţară, lăcaşul se află într-o stare deplorabilă.
Dacă nu se va interveni de urgenţă, în doar câţiva ani am putea pierde, din nepăsare şi neglijenţă, o filă, încă vie, din istoria Moldovei. Mâncată de cari, plină de fisuri din cauza mucegaiului şi a infiltraţiilor de apă, bisericuţa care evocă aproape 700 de ani de istorie şi de spiritualitate creştină stă să se prăbuşească. Din anul 2003 însă lăcaşul a fost datat prin metoda dendrocronologică, într-un laborator specializat din Suedia, care a certificat ceea ce până atunci se credea a fi doar transmis de tradiţia orală.
Cu toate acestea, monumentul se află astăzi într-o situaţie cu totul nedreaptă. Nedreaptă pentru incontestabila sa valoare documentară în ceea ce priveşte arhitectura în lemn, nedreaptă pentru istoria noastră, nedreaptă pentru locul pe care îl merită în patrimoniul naţional.
Monumentul a fost vizitat de numeroşi oaspeţi de vază din străinătate, între care prinţul Charles, care a şi făcut o donaţie cu o valoare ce s-a vrut mai mult simbolică.
“Excelența Sa a vizitat biserica şi a stat vreo oră. Mângâia lemnul pur şi simplu”, îşi aminteşte preotul de la Putna. Încă o lecţie pe care străinii ne-o dau cu privire la felul în care ar trebui să ne raportăm la preţioasa zestre pe care trecutul ne-a dăruit-o. Reprezentanţii autorităţilor sucevene spun că Biserica Veche a Putnei a fost inclusă pe lista de priorităţi privind conservarea şi restaurarea monumentelor încă din 1995.
Nu a intrat însă în Planul naţional de restaurare fiindcă nu s-a efectuat nici pană astăzi expertiza tehnică, care să ateste starea de degradare şi să propună soluţii de restaurare acceptate prin aviz de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.
E uitată cu totul, de parcă ar avea ciumă sau păr de lup”, spune cu obidă parohul de la Putna, Constantin Croitoru, cel în grija căruia se află lăcaşul, în timp ce urcăm mica pantă spre bisericuţă. Cunoscută sub numele de “biserica veche a Putnei” sau “vechea mănăstire a Putnei”, lăcaşul de lemn poartă hramul “Intrarea Maicii Domnului în biserică”.
Deşi se află chiar la drumul ce duce spre Mănăstirea Putna, turiştii nu se prea înghesuie s-o viziteze. Trist, dată fiind importanţa sa istorică, religioasă şi culturală.
Dar, ca un blestem al felului în care am fost croiţi, parcă nu învăţăm nimic, niciodată.
La Putna, în bârnele bătrâne, carii ronţăie lemnul neîntrerupt, iar indiferenţa autorităţilor roade la temelia ei. Monumentul trebuie salvat cu orice preţ, iar asta stă în puterea noastră, a tuturor. Forţa solidarităţii poate face mai mult decât o mie de bugete, de guverne şi de miniştri vechi sau noi.
Interiorul bisericii este copleşitor. Liniştea şi modestia vin în contratimp cu zgomotul cotidian. Simplitatea te duce cu gândul la Biserica începuturilor.Iconostasul, pictat, potrivit unor inscripţii, la 1760, păstrează icoane extrem de valoroase, ca mai toate cele ce se regăsesc pe pereţii de bârne. Cele mai vechi sunt icoanele împărăteşti. Se remarcă, de asemenea, o icoană de o tulburătoare frumuseţe: Îmbrăţişarea Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, o scenă foarte rar întâlnită în iconografia românească.
Ceaușescu a alocat bani pentru restaurare
Părintele Croitoru a venit la Putna în 1989. A găsit aici – aşa se spunea atunci – cea mai veche biserică de lemn din Moldova. Pentru lăcaş s-au făcut, din câte a aflat el, mult mai multe în vremea comuniştilor.
“Ultimele intervenţii s-au făcut cu bani de la Ceauşescu, care a venit la Putna şi a dat 13 mii de lei pentru restaurare“, povesteşte preotul.
După Revoluție doar promisiuni…
După Revoluţie, o sumă consistentă a mai acordat acad. Răzvan Theodorescu, pe vremea când era ministru al Culturii. Pe urmă s-a aşternut o tăcere lungă şi vinovată dinspre autorităţi, chiar dacă, între timp, au sosit şi dovezile ştiinţifice care certifică vechimea monumentului. “Se spune că marele voievod Ştefan a luat-o din calea turcilor şi a adus-o aici, dar acum nepăsarea o lasă în calea carilor, care lucrează zi şi noapte. Mulţi vin şi spun: “Vai, părinte, ar trebui aşezată într-un cub de sticlă”. Da, dacă ar fi prin Elveţia, da. Dar la noi…. stă sub umbra cetinii. Maica Domnului are grijă de ea, că în rest…”, îşi varsă în continuare năduful părintele.
În urmă cu ceva ani a venit un arhitect, l-a ajutat să facă măsurători, au întocmit un proiect, l-au înaintat către Ministerul Culturii şi lucrurile păreau a se îndrepta spre un final fericit. Bucuria a fost de scurtă durată. S-a schimbat conducerea ministerului şi totul a rămas “la sertar”. “Ne-au rămas sforile întinse pe biserică, de la măsurători, şi lumea întreba ce-i cu ele. I-am zis nevestei, care era muzeograf, să le spună, dacă mai întreabă, c-au legat-o ăia de la minister, să nu cadă“, povesteşte parohul.
E sătul până peste cap de promisiuni, de “să vedem”, de “nu sunt bani. A scris şi la minister, şi la Preşedinţie, a primit răspunsuri frumoase. Dar nimeni nu i-a întins o mână de ajutor, nimeni n-a ridicat un pai. Analizele din primăvara anului 2003 au relevat că lemnul este de stejar şi arborii folosiţi au fost tăiaţi între 1345 şi 1346. Biserica Veche de lemn a Putnei are o importanţă excepţională, inclusiv pentru cei ce studiază istoria arhitecturii din această parte a continentului nostru şi din Europa în general.
