Munca țăranului a ajuns bătaie de joc. Localnicii din Milişăuţi, județul Suceava , renumiţi în toată ţara pentru varza pe care o cultivă, au ajuns în pragul disperării. Oamenii se plâng că nu ştiu ce să mai facă cu atât de multă varză şi au ajuns să o vândă la un preţ de nimic numai să scoată măcar câţiva bănuţi ca să se întreţină. 
Aproape la fiecare casă sunt tone de varză, însă cumpărătorii pot fi numărați pe degete.
„Este dezastru!Nu vindem mai nimic. M-am născut cultivând varză, asta am muncit o viaţă întreagă şi asta ştiu să fac. Dacă prindem vreun client vindem şi cu 20 -30 de bani numai să scăpăm de ea. Însă și cu un asemenea preț nu merge “, spun oamenii.
Cu ani în urmă, varza și castraveții murați erau vânduți doar în ţară, în prezent însă cultivatorii vând murătura în pungi vidate în Londra, Italia şi Spania. Așa se face că Bucovina și tricolorul românesc apar pe eticheta unei pungi cu murături.
Anul acesta, producţia de varză la unii localnici este de până la 50 tone pe hectar, mulţi însă nu reuşesc să scoată cheltuielile din cultivarea acesteia dat fiind faptul că preţul de comercializare este foarte mic. Localnicii spun că nu se mai merită nici să meargă cu legumele prin pieţele din ţară deoarece taxele sunt foarte mari.
La aceste costuri se adaugă transportul, cazarea şi mâncarea, iar ei nu rămân cu niciun leu profit. Astfel că preferă să o scoată la poartă, poate opreşte cineva să cumpere. La piaţa din aceeaşi localitate, kilogramul de varză se vinde cu preţuri cuprinse între 30-35 de bani.
Anual, la Milişăuţi se produc peste 400-500 de tone de varză. În sat se spune că toată povestea cu vânzarea de murături ar fi pornit de la o localnică care se ocupă cu plantatul verzei, Eudochia Danileţ, care încă din anul 1933 a dus prin satele învecinate primele butoaie cu castraveţi muraţi. Pe atunci le ducea cu căruţa, şi deoarece era o mare criză, castraveţii, cel mai adesea, erau schimbaţi cu alte produse agricole. Un an mai târziu, ea îşi vindea deja murăturile pe piaţa din Galaţi.
Se mai spune că Eudochia Danileţ, după 23 august 1944, cu cei şase milioane lei rezultaţi din vânzarea a o sută zece butoaie cu castraveţi către armata sovietică, a putut cumpăra o parcelă de 58 de ari de teren arabil. Asta după ce cu un an înainte, militarii sovietici s-au “autoservit” cu douăzeci de butoaie cu castraveţi muraţi.
Văzând că se pot scoate bani frumoşi, an de an, tot mai mulţi agricultori din Milişăuţi au urmat exemplul Eudochiei.
Femeia a trecut în lumea celor drepţi în anul 2000, la vârsta de 85 de ani. În cele peste opt decenii care au trecut de atunci, gospodarii din Milişăuţi au transformat această banală îndeletnicire de toamnă într-o afacere.
