1 decembrie e despre noi, românii și cultura noastră. Este momentul în care ar trebui, dacă nu o facem deja, să ne amintim de tradițiile și obiceiurile noastre, de ceea ce ne diferențiază de alte popoare. Unii îi spun patriotism, alții naționalism, dar ar trebui cu toții să îi spunem: reîntoarcerea la rădăcini. În rândurile de mai jos vom vorbi despre o tradiție pe cale de dispariție pe meleagurile românești.
Într-un colț de țară, în 2021, într-o bucată de Bucovină, 3 femei, bunică, mamă și fiică cos cămăși tradiționale. Tu știi câtă migală, răbdare, pasiune și dăruire cere o astfel de ie? Pentru a crea o singură floare din ață, ai nevoie de ore bune de cusut cu maximă atenție la detalii. O ie cusută cu flori tradiționale are nevoie de zeci de ore de cusut și îndemânare pentru a putea fi purtată. Este vorba de satul Rogojești, comuna Mihăileni, județul Botoșani.
Tradiția din generație în generație
Bunica de 79 ani, Eodochia Franchiuc coase de zeci de ani și și-a transmis pasiunea pentru cămășile tradiționale fiicei sale și mai nou, nepoatei. În acele vremuri, cusutul avea loc doar iarna când nu era mult de muncă afară și familia petrecea mult timp în casă. Femeile coseau și țeseau la război pe tot parcursul iernii. Din păcate bunica nu mai coase de vreo 20 ani deoarece nu mai are vederea bună, dar a transmis mai departe tradiția fetelor din familia sa.
În vremea tinereții bunicii se cosea mai mult pentru casă, nu pentru vânzare. Fiica Eodochiei, Rodica a deprins această pasiune și a învățat-o pe fata sa aceeași deprindere. Cel mai mult a cusut când era fată nemăritată, iar după ce a plecat în străinătate își dorea să coasă o cămașă tradițională cu mărgele.
În zona sa nu mai știe nimeni, dar la Milișăuți se coase foarte mult și a găsit o femeie dispusă să o învețe. Aceste tipuri de cămăși se lasă moștenire chiar și rezistă chiar pentru 70-80 ani. Chiar și brâie, covoare, prosoape, catrința – toate se lasă moștenire.
În Italia, după ce a ajuns acolo cu materialele cumpărate din țară, a crezut că nu va învăța niciodată să coasă, dar cu multă răbdare și perseverență a reușit. Primele cămăși au fost destinate fetelor sale și a fost o mare bucurie. Acum 7-8 ani a început să coasă, iar acum are 12 cămăși finalizate. Doar iarna lucrează și materialul pe care coase este o pânză, un bumbac special pentru cusut din zona Rădăuților.
În vreme de pandemie, fata ei, Georgiana a dorit să învețe să coasă. Având mult timp liber la dispoziție, a învățat repede. Aceasta a creat deja 4 cămăși, modele vechi de la bunici. A avut drept inspirație cămăși vechi, de unde a desenat modelul pe hârtie și l-a urmat. Aceste cămăși se pot descoase, se pune sub braț o bucată mai mare de material și se reface dacă este nevoie să se mărească.
Despre cămășile tradiționale – materiale, măsuri
Materialul nu trebuie să fie foarte des, nici foarte rar, ci uniform pentru a fi cât mai bun pentru cusut. Pânza trebuie să fie bătută așa cum este bătătura la război. Mărgelele se aleg pe mărimi, de aceeași firmă pentru a fi cât mai durabile. Le alege de la Preciosa. Pe vremea bunicii existau mărgele hexagonale, de sticlă. Ața pe care o folosea bunica nu mai există. Culoarea neagră ajută modelul să iasă în evidență.
Cămășile se fac pe măsură, iar pentru femei este nevoie de 3 metri de pânză, iar pentru bărbați 4 metri. Timpul de realizare depinde de model, începe de la o lună și ajunge la două luni într-un ritm de coasere de 5-6 ore pe zi pentru o cămașă de femeie. La bărbați durează mai puțin pentru că modelul este mai simplu. Modelul nu diferă de la femeie la bărbat, fiecare alege ce îi place.
O privire în trecut
Bărbații, în perioada interbelică, purtau doar mătase crem sau albă, cu model galben, dar nu cu mărgele. Era altă croială pe acea vreme. A reînviat moda, iar acum chiar și soții poartă același model. Există două tipuri de cămăși: cămeșoi și cămașă care se strânge pe ață la gât. Cămeșoiul era purtat mai mult pe acasă, în timp a început să conțină model și flori mari de ceva timp și se poartă mai des.
Modelele sunt specifice zonei Moldovei. Înainte modelele erau restrânse, specifice unui singur sat. Se purtau doar anumite culori în modelul cămășii. De exemplu: în zona Câmpulung – negru și maro, Putna – negru, satul Rogojești – verde. Totul era verde în zona noastră: gardurile, casele, totul. În Suceava se poartă mai des mărgele. La Putna nu se poartă cămașă cu mărgele, deși ei păstrează mai bine tradiția. Cămășile vechi se coseau mult mai mărunțel, pânza nu intra așa de mult la apă ca acestea noi.
Cum se întrețin cămășile tradiționale?
Cămășile tradiționale se spală numai manual cu săpun de casă și apă călduță spre rece. Nu se ține la înmuiat. Petele ies cu orice, pânza de bumbac este foarte calitativă. Metoda de uscare trebuie să fie într-o zi cu soare, un cer senin.
Pe vreme de vânt și înnorat, pânza lăsată la uscat se învinețește. Se spală foarte rar pentru a-i menține calitatea și rezistența. Nu se spală după fiecare purtare. Cum se păstrează o astfel de cămașă? În șifonier fără alte artificii.
Femeile din Rogojești lucrează cu drag și multă atenție fiecare cămașă, iar asta se vede în modelele create, precizia lor, frumusețea care transpare din pânza de bumbac chiar și după zeci de ani. Cămașa tradițională din Bucovina este o amintire a ce am fost cândva și ne putem cinsti trecutul purtând-o cu mândrie.
La mulți ani români! La mulți ani România!
Fotograf și inițiator articol, Patenschi Ionut Bogdan Bogdan Ionut
Redactor Oana Pauna
