M-am speriat în primul rând că nu mă consider așa bătrână, am abia 48 de ani. În al doilea rând m-am gândit că am o fetiță de 18 ani care are nevoie acum de ajutorul mamei, în clasa a XII-a.
Când a spus domul doctor problema pe care o am și daca vreau să mă opereze, am spus că asta e șansa mea. Să le dea Dumnezeu sănătate. Când am auzit că vor să mă opereze, am zis că e șansa mea să mai văd lumina zilei. Dacă nu erau condiții în spital nu cred că mai aveam o șansă la viață.
Nu am mai putut vorbi. Nu că să vorbesc, ci să vorbesc articulat. Știam ce vreau să spun, dar nu-mi ieșea pe gură, îmi ieșeau niște bazaconii, cuvinte prostești ce nu aveau legătură cu ceea ce gândeam eu și încercam să spun. Lipsa de concentrare a fost totală, am observant că nu mai pot scrie mesaje pe telefon, aveam o stare de confuzie foarte mare, nu știam unde mă duc și de unde vin. Nu puteam să stau în picioare, nu puteam să vorbesc. Am plecat la Câmpulung la spital. La Suceava mi-a spus în trei zile că am ceva la cap, am plecat la Iași. Aici mi s-a spus că am o tumoră pe creier care trebuie operată. Într-o zi de duminica m-a operat echipa de medici. Să le dea bunul Dumnezeu sănătate, la toată echipa care a fost și la toti oamenii aceștia minunați cale luptă pentru amărâții de noi care ne luptăm cu boala și cu necazurile. Nu am cuvinte pentru mulțumirile multe pe care le pot adresa pentru implicarea, cu dragostea și cu devotamentul pentru omul de rând mare sau mic. Dumnezeu și-a pus tot ce a avut mai bun în medicii și în domnul manager și în domul doctor Apatrei, indiferent care medic. Sunt o echipă de neadevărat. Să le dea Dumnezeu multă sănătate, lor și la toată familia și ce au început să ducă în continuare, sunt extraordinari. Mă simt bine, merg, vorbesc, simt, judec, primul, vă dați seama că judec, ceea ce fac și ceea ce spun.”, a declarat Nicoleta NICULESCU, pacient Câmpulung Moldovenesc.