Biserica face astăzi pomenirea Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, dar și a Sfinților Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian, Nicostrat și Simpliciu, a Sfinților Mucenici Onisifor și Porfirie; a Sfintei Cuvioase Matroana.
Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul s-a născut la 1 octombrie 1846 la Silivria, pe malul mării Marmara, în nordul Greciei. Venirea sa pe lume a coincis cu sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului și a fost o bucurie pentru părinții săi, oameni săraci, cu mulți copii, dar foarte credincioși, care l-au botezat Anastasie (gr. ‘Înviere’). Cât timp stă în casa părintească, copilul primește o aleasă educație creștină. La vârsta de 14 ani pleacă la Constantinopol, mânat de dorința de a-și continua studiile și de a-și ajuta familia. Pentru că nu are bani să-și plătească călătoria cu vaporul, căpitanul refuză să-l primească pe vas. În acest moment săvârșește prima minune. Inexplicabil pentru membrii echipajului, vaporul nu poate pleca din port până când Anastasie nu este lăsat să urce la bord, scrie basilica.ro.
În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios, unde lucrează ca pedagog și dascăl pentru clasele mici la Școala Metocului. La vârsta de 27 de ani, pe 7 noiembrie 1876, intră în obștea Mănăstirii Nea Moni, prilej cu care este călugărit cu numele de Lazăr, de către mitropolitul Gheorghe de Chios. Un an mai târziu, este hirotonit de același mitropolit diacon, cu numele Nectarie. În anul 1885, termină Facultatea de Teologie din Atena, după ce absolvise liceul cu rezultate deosebite. În același an, Sfântul Nectarie pleacă în Egipt, unde slujește timp de trei ani la Biserica ‘Sfântul Nicolae’ din Cairo. Câțiva ani mai târziu, în 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit mitropolit onorific de Pentapolis. Nectarie a fost nevoit să se întoarcă la Atena, după ce câțiva detractori invidioși au reușit să obțină destituirea sa. Aici a rămas câțiva ani predicator (1891-1894), după care acceptă postul de director al Școlii Teologice Rizarios, după ce a câștigat încrederea oamenilor ca preot predicator, în cadrul Mitropoliei de Evvia. În decembrie 1908, la 62 de ani, Sfântul Nectarie pleacă de la conducerea școlii teologice și se retrage în Mănăstirea ‘Sfânta Treime’ din Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții. A trecut la cele veșnice la 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat un an și jumătate chinurile cancerului. A fost înmormântat în mănăstirea sa, ‘Sfânta Treime’, de către ieromonahul iconar Sava care, mai târziu, a pictat prima icoană a sfântului.
După moartea sa, s-a descoperit printr-o minune că din trupul său izvorau picături de mir, iar Patriarhia Ecumenică din Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii în 1961, cu pomenirea pe 9 noiembrie. Creștinii ortodocși români se pot închina moaștelor Sfântului Nectarie la Mănăstirea Radu Vodă din București, unde există părticele dăruite în anul 2002.
