Iubiți credincioși,
Despre Învierea Sa din morți Mântuitorul a spus-o, ucenicilor săi, în trei rânduri, cu puțin timp înainte de împlinirea ei: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî dar a treia zi va învia.” (Matei 17, 22-23; 20, 18-19; 26, 31-32)
Despre faptul împlinirii sfinții evangheliști spun că acesta s-a petrecut în ziua cea dintâi a săptămânii, Duminica, potrivit tradiției Bisericii după miezul nopții; faptul în sine, rămâne, ca orice Taină a Lui Dumnezeu, necuprins de mintea omenească, nesimțit, nevăzut de simțurile omului. Textele liturgice, cuvintele slujbelor din Biserica noastră Ortodoxă ne vorbesc în felul lor foarte limpede să înțelegem că Tainele Lui Dumnezeu se înțeleg prin credință și tăcere, cum scrie Sf. Ioan Gură de Aur. Dumnezeu pentru încredințarea noastră ne oferă mărturii și martori ai unor fapte legate direct de înfăptuirea Tainei, a lucrării mântuitoare a Lui Dumnezeu. Să ascultăm câteva cuvinte din slujba bisericească închinată sărbătorii Învierii Domnului în zilele de duminică:
„Doamne pecetluită fiind groapa de cei fărădelege, ai ieșit din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoare de Dumnezeu. N-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup. N-au simțit când ai înviat ostașii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă au fost pecetluite pentru cei ce te ispiteau; dar minunile s-au descoperit celor ce se închină cu credință Tainei… Doamne, încuietorile cele veșnice zdrobindu-le, și legăturile rupându-le, ai înviat din mormânt, lăsând giulgiurile Tale spre mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. și ai mers în Galileea, Cel ce ai fost străjuit în peșteră… Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cei ce ai pătimit pentru noi; și venind au aflat un înger șezând pe piatra răsturnată și acela către dânsele a grăit, zicând: A înviat Domnul! Spuneți Ucenicilor că a înviat din morți Cel ce mântuiește sufletele noastre. Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la Ucenicii Tăi, prin ușile încuiate, arătându-le lor patimile trupului, pe care le-ai primit, Mântuitorule, îndelung răbdând. Ca Cel ce ești din sămânța lui David ai răbdat, iar ca Fiu al Lui Dumnezeu, lumea ai slobozit…”
Dreptmăritori creștini,
Cele spuse până aici, scrise în cărțile de slujbă ale Bisericii, socotim că nu pot fi o prezentare pe scurt mai cuprinzătoare și pe înțelesul cuvenit al minții cât și al sufletului, pentru întărirea credinței noastre în faptul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos; Cuvintele din slujbele noastre Ortodoxe sunt scrise de Sfinții Părinți ai Bisericii noastre purtători de Dumnezeu.
Martorii și mărturisitorii Învierii Domnului sunt sfintele femei Mironosițe, sfinții Apostoli și „frații” ( I Corinteni 15, 6) credincioșii care L-au urmat ascultându-I cuvintele și bucurându-se de binefacerile Lui împărtășite celor bolnavi „timp de patruzeci de zile vorbind despre Împărăția Lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1, 3)
Faptul Învierii este chezășia învierii noastre. ( I Corinteni 15, 20-23)
Faptul Învierii este temelia credinței și trăirii noastre creștine. (I Corinteni 15, 14, 17-19; 31-34; 58)
Să punem la inimă cuvintele de povățuire duhovnicească ale Sf. Ap. Pavel: „Să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului…Mâniați-vă și nu greșiți; soarele să nu apună peste mânia voastră. Cel ce fură să nu mai fure ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea și celui ce are nevoie. Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuință, ca să dea har celor ce ascultă… Fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.” ( Efeseni 4, 23-32)
„ … Vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El… Nu faceți nimic din duh de ceartă, nici din slavă deșartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuși. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare și ale altuia.” (Filipeni 1, 29; 2, 3-4)
Sporirea noastră duhovnicească pentru înnoirea în duhul minții noastre este chezășuită de duhul comuniunii iar ca loc – Sfânta Biserică, locașul de închinare și aceasta pe pământul țării noastre, fiind încredințați de adevărul trăit de strămoșii noștri: „ Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în țara mea” adevăr spus nu la figurat ci în realitatea lui, aceasta cu referire la gustul pâinii noastre românești făcută pe vatră, și această vatră a cuptorului să fie pe vatra pământului nostru strămoșesc. Nu numai gustul pâinii noastre, hrană pentru trup ci și cuvântul, cuvintele limbii noastre românești plac inimii noastre, cum spune Mihai Eminescu: „ fiecare român –n.n.- are nevoie de un tezaur sufletesc, de un reazim moral într-o lume a mizeriei și durerii și acest tezaur îl păstrează limba sa proprie în cărțile bisericești și mirene. În limba sa numai, i se lipesc de suflet perceptele bătrânești, istoria părinților, bucuriile și durerile semenilor săi… Prin urmare, faptul că noi românii, câți ne aflăm pe acest pământ, vorbim o singură limbă, una singură ca ne alte popoare străine ce ne înconjoară, e dovadă destulă și că așa voim să fim, nu altfel.” ( Idealul unității politice a românilor). Iată de ce acest an 2018, pentru noi românii este un an binecuvântat de Dumnezeu: împlinirea a 100 de ani de la întregirea hotarelor istorice ale țării noastre; este întregirea viețuirii noastre, a tuturor românilor, trăitori și mărturisitori ai credinței noastre ortodoxe și vorbitori ai limbii române.
Închei acest cuvânt pastoral cu tradiționala urare creștinească: “Sărbătoarea Învierii Domnului să o trăiți cu bucuria mântuirii! Hristos a Înviat!”
† PIMEN
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI șI RADAUTILOR
