„Nu contează de unde vii. Contează încotro te întrepți“, spune Brian Tracy, speaker motivațional și autor al multor cărți de dezvoltare personală. Urmând îndeaproape dictonul mentorului său, suceveanul Ștefan Mandachi, proprietarul lanțului de restaurante fast-food Spartan, a gândit un model de business care concurează cu giganții din domeniu, scrie newmoney.ro.
La cei 31 de ani ai săi, Ștefan Mandachi a reușit să pună bazele unei structuri pe care a multiplicat-o rapid. Pornită de la zero, în doar cinci ani, compania sa a ajuns la 31 de restaurante, dintre care 11 sunt proprii, iar restul sunt controlate de șase francizați. I-a fost mai ușor să gândească un model scalabil pentru francize mai cu seamă că suceveanul este de profesie avocat, specializat în francize. Strong MND Corporation, compania francizoare deținută de Ștefan Mandachi, a ajuns la vânzări de 7,3 milioane de euro anul trecut. La nivel de grup, însă, veniturile au fost aproape duble, de 14 milioane de euro, în condițiile în care Spartan ocupă locul al patrulea la nivel național ca număr de restaurante, după McDonald’s, KFC și clujenii de la SaladBox.
Și cu toate că restaurantele sale funcționează după principiul mâncării rapide, gândirea strategică stă mai degrabă sub umbrela chibzuinței. Pasionat de cinematografie, dă o explicație plastică: „Orice simbol care este împins prea evident în fața spectatorului riscă să își piardă valoarea“. Cu alte cuvinte, preferă să rămână prudent și să nu își expună planurile decât atunci când este sigur că le poate realiza. Deocamdată, Bucureștiul și alte 19 orașe din țară sunt „cucerite“ de Spartan, iar ținta este ca, anul următor, să ajungă la 40 de unități naționale.
REȚETA PROPRIE. A făcut totul după un model propriu, astfel încât să fie sigur că se poate diferenția în piață. A ales un concept de inspirație grecească, însă modernizat și fără să respecte întocmai elementele bucătăriei elene. „Nu suntem tavernă. Nu avem nici măcar un steag grecesc“, punctează Mandachi, explicând că nu se simte concurent nici cu șaormeriile sau fast-food-urile turcești care prepară kebab, fiindcă produsele diferă.
Multe dintre ingrediente au inspirație locală – sosurile, mai ales. Faptul că nu a poziționat afacerea într-o zonă puternic ancorată de o anumită naționalitate îi oferă posibilitatea de a se extinde rapid și în afara granițelor, însă poate reprezenta și o notă exotică dată afacerii, fiindcă „gyros după rețetă românească“ nu prea mai există.
