Unul din cei mai mari duhovnici români va fi înmormântat, marți, începând cu ora 10.30 , la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Părintele Proclu Nicau a plecat la Ceruri la vârsta de 88 de ani. Sicriul cu corpul neînsuflețit a fost depus în biseriva mică de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, județul Suceava.
El a viețuit într-o smerita chilie sihăstreasca, aflată la margine de codru, în satul Mitocu Bălan, comuna Crăcăoani, județul Neamț mai bine de 50 de ani. A ales ca atunci când zilele i se vor sfârși să fie înmormântat într-o zonă pe care o iubea foarte mult, de care s-a simțit legat și unde natura este la ea acasă.
A ales un loc unde credința e în inimile oamenilor și unde viața monahală este trăită cu smerenie, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, la pelerinaj fiind așteptați luni dar și marți, sute de credincioși.
„Eu sunt cu un picor în groapă și unul pe mal. Eu atâta am trebuință: a-mi ține gura și a mă ruga pentru toți. Vin mulți la mine. Unii pleacă folosiți, ți-e drag să stai de vorba cu ei, parcă îi simți că sunt îndumnezeiți. Cu alții e greu. Eu nu mai dau sfaturi. Stii de ce? Are cine să dea: biserica, duhovnicii, presfințiții. Eu așa mă rog pentru toți. Nu mă uit că a fost în partid, că a fost de altă credință: „Doamne, ajuta-le să ajungă în Rai, că dacă eu mă rog pentru toți, bunul Dumnezeu mă primește și pe mine.” Așa îi rog pe cei care vin: să mă pună la pomelnic, la slujbe și la Sfântu Maslu”, spunea, în 2011, despre sine, părintele Proclu Nicau.
O viață zbucimată dar niciodată nu s-a îndepărtat de rugăciune
A intrat în obștea de la Mănăstirea Sihastria la vârsta de numai 13 ani, fratele Gheorghe Nicau, dupa numele său de mirean, a fost încă dintru început ascultator, smerit și iubitor. A făcut parte din grupul de calugari trimis de către patriarh la Mănăstirea Slatina, spre revigorarea vieții monahale în vechea mănăstire. Aici, el a crescut sub îndrumarea părintelui Cleopa Ilie. În obștea de la Mănăstirea Slatina, fratele Gheorghe Nicău a trăit vreme de opt ani, tot aici el fiind tuns în monahism, sub numele de Proclu.
Cand a fost scos din mănăstire, de către comuniști, părintele Proclu a fost trimis să lucreze pământul țării. Auzind motivul comunist al scoaterii din manastire, parintele a raspuns cu indrazneala, zicand: „De ce nu opriti avorturile, ca sa aiba cine lucra pamantul?” Drept pedeapsa, comunistii i-au ras barba si l-au lovit peste cap.
Mai apoi, părinții de la Manastirea Sihastria l-au chemat în apoi, în obște, însă Decretul 410 avea să-l împiedice, împreună cu el mulți călugari fiind forțați să se întoarcă în lume. Pentru aceasta, părintele Proclu Nicau s-a în dreptat spre satul Mitocu Balan, din comuna Cracaoani, unde se afla moștenirea sa părintească.
Ajuns în locul natal, părintele Proclu s-a retras într-o chilie săracă, pe cât de smeritî, pe atât de liniștită, aflată nu foarte departe de marginea padurii. Chilia sihăstreasca a părintelui, o cămăruță de lemn, construită de el însuși, se afla pe un deal împădurit, la poalele munților nemțeni. Cu cât a fugit mai mult de lume însă, cu atât lumea l-a căutat mai mult. Astfel, chiar dacă drumul spre chilia sa era unul anevoios, deși se desprinde din drumul principal ce leagă localitățile Piatra Neamț și Târgu Neamț, el a fost străbătut de numeroși credincioși, unii dornici de binecuvântare, alții de sfat, iar alții poate numai de curiozitate.
Starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, arhimandrit Nectarie Clinci, a spus despre părintele Proclu că a fost „un om al rugăciunii. Îndemna oamenii să se ierte. Să poată spune rugăciunea lui Isus trebuie să fii iertat cu toți oamenii”.
