Producătorii din județul nostru sunt sufocați de speculanți și bișnițari în piața en-gross din Suceava. În timp ce legumicultorii din Milișăuți, Stamate, Fântânele și Salcea își vând marfa pe marginea drumului, interiorul pieței este plin de speculanți. Troturaul pare o piață en-gross improvizată.
Cu acordul celor responsabili de piață, speculanții fac prețurile după cum le dictează conștiința. Mărfurile sunt aduse din țară cu tirurile și vândute fără dor și poate în piața en-gross. Nimeni nu pare afectat de specula care se face, nici cei plătiți de stat să aibă grijă ca producătorii să își vândă marfa. Nu există nici măcar un mercurial al pieței.
Speculanții erau întinși, joi, la orele amiezii, ca la plajă, iar alții și-au făcut rost de umbreluțe pentru umbră. În piața en-gross, roșiile, ardeii, citricile, prunele sunt expuse la spatele unor tiruri în așteptarea eventualilor cumpărători.
Vărzarii din Milișăuți expun marfa pe marginea drumului
Localnicii din Milișăuți sunt cunoscuți în țară, dar și în străinătate pentru cultura verzei. Nu numai în piețele din țară se chinuie să vândă marfa, ci și în municipiul reședință de județ. Dar unde? Piața en-gross este ticsită de speculanți, o întreagă cârdășie păstrată tacit de cei care administrează piața cu bună știință. Fără bon fiscal, dar și fără chirie, piețarii cunoscuți ca producători, își vând legumele pe marginea drumului. Mâinile producătorilor se văd că sunt muncite, dar ale bișnițarilor par să facă legea. Oamenii se tem și să-și spună numele de teamă ca nu cumva reponsabilii pieței și speculanții să nu le facă probleme.
Primarul orașului Milișăuți, Mircea Laurus, semnala nu de puține ori că producătorii de varză nu au loc în piețe de speculanți, dar nimeni nu ia nicio măsură.
„Sunt din Milișăuți, avem varză cultivată, dar nu este loc de speculanți. Păi ai curajul să spui ceva că te scot și de aici… Încerc să vând cât pot”, ne-a spus un producător.
Nimeni nu îi apără pe producători chiar dacă autoritățile trâmbițează pe la discursuri că trebuie eliminată specula. Kilogramul de roșii la ladă se vindea cu 1,5 lei, dar dacă îndrăzneai să ceri 1-2 kg, prețul era dublat automat.
„Nu vă convine, mergeți în altă parte”, a spus cu tupeu un individ tinerel.
Și dacă la un bișnițar kilogramul de roșii era la liber 3 lei, la un altul, ce este drept cu părul alb, acesta era de doar 2 lei. Cu toții însă fără a avea mâinile bătucite de la munca câmpului.
Adevărații producători, cei care doresc să-și comercializeze rezultatul muncii proprii, sunt marginalizați, primind prea puțin spațiu de expunere sau fiind exilați la marginea pieței.
„Dacă aș fi vrut să fac bani, vindeam en-gros, și nu mă ocupam doar de munca câmpului. Dar eu vreau să văd că oamenii se bucură de produsele muncii mele, mai bune și mai ieftine decât cele vândute de comercianții care-și procură marfa”, povestește un localnic din Stamate.
La această situație s-a ajuns cu concursul larg al responsabililor de piață, deveniți peste noapte “mici” mafioți care dirijează cum vor ei afacerile din piață en-gros.
