În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 2 iunie, este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Mănăstirea care poară nume „Sfântul Mare Mucenic Ioan de la Suceava” și-a sărbătorit, joi, ocrotitorul. Biserica și curtea complexului monahal au fost pline de credincioși care au venit special să participle la slujba religioasă, să-l cinstescă și să se roage la sfânt.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este, după Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, unul dintre sfinții cei mai venerați în Moldova. Unii credincioși au ținut să vină îmbrăcați în costume populare tradiționale.
În cuvântul de învățătură, IPS Pimen a vorbit despre viața crâncenă prin care a trecut Sfântul Ioan.
„Citind sau ascultând acatistul Sfântului Ioan, înțelegem la câte chinuri a fost suspus și totuși nu s-a lepădat de credința creștină ortodoxă. Mântuitorul a spus <În lume, necazuri veți avea, îndrăzniți, eu am biruit> Sfânta Evanghelie spune că pentru dreapta credință, vor fi batjocoriți, vor fi prigoniți, vor fi bătuți, dar să nu slăbească în credința adevărată. Creștinismul s-a răspândit în acest climat și în această stare a lucrurilor, de persecuție a creștinilor, fel de fel de chinuri au suferit și nu s-au lepătat de credința creștină ortodoxă, dar mai ales prin felul în care creștinii și-au trăit credința, dragostea între ei, dragostea lor față de cei care îi prigoneau, îi nedreptățeau, dragostea față de cei săraci. Păgânii spuneau deseori, iată cât de mult se iubesc creștinii între ei și cât de mult ajută pe cei care nu sunt creștini când au nevoie de un ajutor. Cum s-a răspândit credința ortodoxă? Prin cuvintele de învățătură,cuvintele Sfintei Evanghelii. Întotdeauna au fost potrivnici ai credinței noate strămoșești.Vremurile din începuturile creștinismului și până astăzi și astăzi”, a spus IPS Pimen.
Șase elevi olimpici la disciplina religie din județul Suceava au primit diplome și broșuri din partea IPS Pimen. Ei au primit diplome după cuvântul de învățătură al înaltei fețe bisericești.
Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” este ctitorie voievodală, ridicată în 1514 de Bogdan al III-lea și finalizată în 1522 de fiul său, Ştefăniţă Vodă.
Sfântul Ioan cel Nou de șase secole în Cetatea Sucevei
Tânărul Ioan, născut la sfârșitul secolului al XIII-lea, aprins fiind de râvna cea bună, se arătă doritor de învățătura cea hrănitoare pe care o primește din familie și de la preoții bisericilor din Trapezuntul natal. La vremea pătimirii sale se ocupa cu negustoria împreună cu tatăl său, străbătând cetățile de pe malul Mării Negre și cunoscând, astfel, bogățiile sufletești ale strămoșilor noști din Muntenia și Moldova, al cărei ocrotitor va deveni mai târziu. Tânjind mai mult spre agoniseala cea veșnică, înainte de a obține câștig material, veniturile sale erau sortite facerii de bine și milosteniei. Mai mult chiar, în timpul călătoriilor sale, propovăduiește dumnezeiescul Cuvânt și duce pe ape spre țărmul Mării Negre mărfuri bizantine, mărfuri alese: icoane, cădelnițe, smirnă, dorind să îi facă și pe alții părtași bucuriei veșnice. În drum spre Cetatea Albă, stăpânul corabiei s-a pornit cu păgânească ură împotriva lui Ioan. „Apuseanul se înfuria, cum se înfurie câteodată marea, însă răsăriteanul sta liniștit ca sfinții de pe icoane, încât se minunau toți de limpezimea cugetării lui” (Pr. Anton I. Popescu). Ioan cunoștea tainele rugăciunii inimii și teologia cea dreaptă, despre purcederea Duhului Sfânt, teme mult discutate în vremea aceea. Sosind la Cetatea Albă, cadiul l-a pârât pe Ioan mai-marelui cetății, un tătar de credință persană, cum că ar vrea să se lepede de Hristos și să se închine soarelui și idolilor păgânești. Au urmat chinuri grele, bătăi neînchipuite, pe care iubitorul de Dumnezeu le-a răbdat cu vitejie și statornicie în credință. După acestea, legat fiind de coada unui cal și târât prin cetate, și-a vărsat sângele pe ulițele cetății, primind batjocură și scuipări. Astfel, la numai treizeci de ani, tânărului Ioan, după ce i se taie capul pe care Însuși Hristos a așezat mărita cunună a muceniciei, se petrece din viața aceasta.
După mai bine de șapte decenii de ședere a moaștelor sale în Cetatea Albă, evlaviosul domn Alexandru cel Bun îl aduce pe sfânt spre cinstire în binecuvântata țară a Moldovei, în anul 1415. În urmă cu cinci secole, când biserica Mirăuți a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși ce veneau la moaștele Sfântului Ioan, numit cel Nou, fiul măritului Voievod Ștefan cel Mare, Bogdan, ridică o biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în care este adusă și racla Sfântului. Aici, Biserica îl prăznuiește cu alese cântări de Sânziene, pe 24 iunie, în fiecare an. În 1950, Sfântul Sinod a stabilit ca zi de cinstire și 2 iunie, ziua salvării minunate a Sucevei de pârjolul cazacilor zaporojeni, în 1622.
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava s-a născut la începutul secoluui al XIV-lea în orașul Trapezunt, din Asia Mica. Sfantul Ioan de la Suceava a trecut la Domnul la 2 iulie 1330, luan moarte mucenicească. Moaștele Sfantului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, la un an după ce Patriarhia Ecumenica a recunoscut primul mitropolit în Moldova, Iosif I Musat. În anul 1950, la propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe, între sfinții cu moaște din Romania al căror cult a fost generalizat îîn toata Biserica, s-a aflat si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Viața Sfântului Ioan cel Nou apare pictată la Mănăstirea Sucevița, considerată pe drept cuvânt testamentul artei moldovenești din secolul al XVI-lea. Scene din viața și chinurile Sfântului Ioan pot fi văzute și pe biserica mică din curtea Mănăstirii Sf Ioan cel Nou de la Suceava.
