Ziua intrării în Biserică a Fecioarei Maria, numită Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei năprasnice divinităţi a lupilor, Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Local, în Bucovina, se credea că în această zi s-ar fi născut Iisus Hristos.
Prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică este celebrată atît de creştinii ortodocşi, cît şi de romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie. Este sărbătoarea instituită în amintirea zilei în care Sfinţii Ioachim şi Ana au dus-o pe fiica lor Maria, în vîrstă de trei ani, la Templul din Ierusalim, după făgăduinţă. Ziua în care se prăznuieşte Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare dedicată Fecioarei Maria. Celebrată la 21 noiembrie de întreaga creştinătate, aminteşte momentul în care Duhul Sfînt a început să lucreze ca s-o pregătească pe Fecioara Maria, cea care avea să-L nască pe Iisus. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului sau Sărbătoarea Luminii s-a ţinut, prima dată, în secolul al VI-lea cînd, lîngă ruinele templului unde a crescut, a fost construită o biserică închinată Fecioarei Maria. Sărbătoarea este marcată cu cruce roşie în calendar şi cu dezlegare la peşte.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică anticipează intrarea noastră în Biserică prin Sfintele Taine şi definirea noastră ca persoane, chemate să fim în permanentă comuniune cu Dumnezeu.
Tradiţia Bisericii ne spune că, atunci cînd îngerul Gavriil i-a zis Anei că pîntecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: „Dacă voi naşte prunc, băiat sau fată, îl voi dărui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieţii sale!“ Astfel, după ce Maria a împlinit trei ani, părinţii au dus-o în Biserică, încredinţînd-o preoţilor. Arhiereul Zaharia, cel ce avea să devină tatăl lui Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, a întîmpinat fecioara şi a purtat-o prin cele mai tainice lăcaşuri ale Templului, binecuvîntînd-o: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfîrşitul veacurilor El îşi va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel“. Apoi a aşezat-o pe a treia treaptă a altarului şi copila a uitat de părinţii ei care s-au întors acasă uimiţi şi mulţumiţi că Maria nu a privit înapoi. Astfel, Fecioara a rămas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, pînă la apropierea vestirii că în pîntecul ei se zămisleşte Fiul lui Dumnezeu.
Se crede că “în această zi s-a vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveştenie” (T. Pamfile), iar pentru asta, oamenii din comunităţile tradiţionale conservatoare, petrec noaptea din ajunul sărbătorii cu lumina aprinsă, fac focuri şi încearcă să desluşească semnele cerului. “…Dacă în seară acestei zile cerul este senin şi cu stele, anul nu va fi chiar aşa de bun în recolte, dar mai vârtos va fi dacă-i cu neaua şi zăpadă”. (Marcel Lapteş).
Tot acum, recurg la numeroase practici magice de propitiere (aprind lumânări pentru cei morţi fără lumina, lumânări despre care se crede că ard şi pe lumea cealaltă) şi apotrofice (pentru sănătatea ochilor şi “sporirea vederii”). Acestea din urmă influenţează şi puterea de viziune a vrăjitoarelor, care în această noapte “văd cel mai bine”, fac farmece, descântă, ghicesc viitorul, adâncind misterul unui timp magic, în care totul este posibil. “…Dacă pui într-un blid apă la privegheat şi o tai până în zori, a două zi, apa se face de mare ajutor pantru sănătatea trupului şi a minţii”. (M. Lapteş).
Ca toate celelalte sărbători solare de peste an, Ovidenia stă sub puterea focului, proiecţie a soarelui pe Pământ, iar în noaptea de ajun se pot vedea cum ard focuri albastre, acolo unde sunt comori ascunse. Stă sub semnul “vedeniei”, atunci când fetele caută să afle chipul ursitului în oglinda fântânii, la lumina albă a unei lumânări.
Stă sub semnul iertării celor morţi fără lumânare, pentru care bucovinencele se trezesc înainte de răsăritul soarelui şi aruncă un vreasc în foc… Este o noapte magică în care cerurile se deschid şi animalele grăiesc cu glas de om.
Tot astăzi, femeile încep să ungă cu usturoi locurile de trecere (prag, ferestre, cuptor), ca să nu între farmecele în casă, pentru că, potrivit credinţei populare, urmează o perioadă în care forţele malefice se vor descătuşa. Din acelaşi motiv, începând cu această zi şi până la Sângiorz, femeile nu mai au voie să spele rufele la râu iar prelucrarea pieilor de animale şi a lânii sunt strict interzise în comunitate.
