Femeile domină, dar nu deţin monopolul în sistemul educaţional preşcolar. Ioan Ilica este singurul educator din judeţ. Înainte să-i cucerească pe cei mici, „domnul”, aşa cum îi spun copiii, a luptat cu prejudecăţile părinţilor. Adulţii credeau că un bărbat nu poate să aibă atât de multă răbdare, ca să lucreze cu prichindeii de grădiniţă. Astăzi, dascălul este îndrăgit şi de copii, şi de părinţi.
Salariat în lumea prichindeilor
Ioan Ilica este educator la Grădiniţa cu program normal numărul 2 din Berchişeşti. O spune chiar el, cu mândria unui om care după ani de căutări a descoperit meseria care îi place şi care i se potriveşte. De fapt, asta se vede în ochii prichindeilor, care zi de zi vin la grădiniţă ca să înveţe carte prin joc.
„Îmi desfăşor activitatea într-o lume considerată a fi a femeilor, dar se vede treaba că nu monopolizată de femei”, ne-a spus educatorul, care înainte să ne acorde interviul a avut grijă să-i laude desenul unei fetiţe de patru ani şi să-i facă rost unui puşti ceva mai mare de câteva cuburi lego, pentru a construi un bloc.
Recunoaşte că nu şi-a imaginat vreodată în copilăria sau adolescenţa sa că va ajunge la catedră.
Este absolvent al Conservatorului şi apoi al Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei. A fost şi profesor de muzică, dar s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut să profeseze. În urmă cu cinci ani a devenit educator la Berchişeşti, unde s-a şi mutat împreună cu soţia sa, care este profesoară de Limba Română la şcoala din comună.
În prima zi de muncă la grădiniţă educatorul s-a izbit de prejudecăţile părinţilor. Adulţii se întrebau dacă bărbatul se va descurca la catedră. Cu răbdare şi înţelegere, dascălul i-a convins pe adulţi că nu au motive să se teamă.
„Cred că un bărbat la grădiniţă reuşeşte să le aducă prichindeilor acea nevoie de voce masculină, poate acea nevoie de calmitate strict masculină. Poate poveştile spuse de vocea unui bărbat sună mai aproape de cele spuse de Moş Crăciun”, ne-a spus dascălul.
Prietenul copiilor săraci
Ioan Ilica a reuşit să se apropie mult de copiii de la clasă. Aspectul este explicabil. Mulţi dintre copii grădiniţei din Berchişeşti sunt de etnie romă şi provin din familii sărace. Uneori nu vin la grădiniţă pentru că nu au încălţăminte, alteori le lipsesc rechizitele.
Aici intervine educatorul, care încearcă să rezolve aceste neajunsuri. Dacă micuţii lipsesc, „domnul” se urcă pe bicicletă şi le aduce acasă cornul şi laptele, dar şi rechizite sau haine. Ioan Ilica ne-a mărturisit că nu se vede făcând altceva. Are satisfacţia lucrului bine făcut după o zi de muncă şi se simte mândru că pune umărul pentru ca preşcolarii să devină oameni mari.
„Mă simt împlinit când foştii copii de grădiniţă strigă după mine: domnul mă mai ţineţi minte? ”, ne-a mărturisit Ioan Ilica.
Sursa: ziarulevenimentul.ro