Peste 1.000 de credincioși au ținut să fie prezenți, duminică, la hramul Bisericii „Sfânta Treime” din orașul Siret. Edificiul a fost construit în secolul al XIV-lea și este considerat a fi una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Moldova și prima construită după planul triconc, de tip bizantin. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoți. Pentru a marca importanța sărbătorii hramului, primarul Adrian Popoiu a fost și el prezent la slujbă, în mijlocul comunității din Siret, o comunitate reprezentativă , unită, cu frică de Dumnezeu, o comunitate frumoasă care știe să-și cinstească zilele de sărbătoare, Hramul Bisericii fiind una dintre acestea. Oamenii au preferat să stea sub locurile umbrite pentru a rezista vremii deosebit de calde, puțini având tăria de a sta la soare însă și așa au preferat să se protejeze purtând baticuri sau pălăriuțe de soare. Și echipajul SMURD a fost chemat la fața locului după ce unei persoane i s-a făcut rău din cauza căldurii. 
Biserica este construită din piatră de carierăBiserica Sfînta Treime din Siret, monument istoric, a fost ridicată de urmașul lui Dragoș Vodă, voievodul Sas (1354 – 1358), pe dealul Sasca, la 300 metri nord de cetatea domneasca construită de Sas. Orasul Siret, a doua capitală domnească dupa Baia, are o istorie ale cărei urme se regăsesc în Neolitic. Prima atestare documentară a orașului Siret, ca un tîrg important datează din anul 1340. Sas construiește cetatea și mută capitala de la Baia la Siret. Biserica este considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Moldova și prima construită dupa planul triconc, de tip bizantin. Edificiul prezintă proporții reduse pentru o biserica domnească. Este construită din piatră brută de carieră, în formă de cruce treflată cu cupole. Turla lipsește. Fațada este alcătuită din cărămidă simplă sau smălțuită. Exteriorul este ornat cu discuri ceramice policrome, flori cruciforme și cărîmizi, cu ocnițe oarbe. Biserica nu a fost pictată.
Prima capitală a Moldovei a fost orașul Siret
După cum a scris cronicarul Ion Neculce în prima legendă din “O samă de cuvinte”, prima capitală a Moldovei a fost orașul Siret. Acesta a atribuit lui Dragoș Vodă construcția bisericii, alături de o curte domnească fortificată pe care ar fi ridicat-o aici. După cuvintele cronicarului, “Dragoș-vodă, așa povestescu oamenii cum că, dacă au descălecat Țara Moldovii, au descălecat tîrgul Siretiului. Și i-au fost scaonul domnii(i) sale acolo. Și au făcut zamca, cetate de pămînt, și în zamcă case domnești și lîngă zamcă biserica de piiatră. Și hramul bisericii este Sf(î)nta Troițe, care și pînă astăzi iaste și să slujaste sfînta liturghie”.
Istoricul Nicolae Iorga a atribuit ctitoria bisericii domnitorului Petru I Musat (1374-1391), pe baza studierii materialului de zidarie si a tehnicii folosite. Acesta a avut pentru un timp resedinta domneasca in orasul Siret. Cercetarile arheologice efectuate la inceputul secolului al XXI-lea aveau sa confirme datarea monumentului la finele secolului al XIV-lea, cat si rolul sau de capela a Curtii Domnesti de la Siret. S-a infirmat ipoteza avansata in anii ’60-’70 ai secolului al XX-lea ca biserica actuala ar fi o refacere din temelii datînd de la inceputul secolului al XV-lea, din primii ani ai domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), negasindu-se niciun indiciu care sa ateste existenta unei constructii anterioare.
Biserica Sfânta Treime nu a fost pictată niciodată. Un iconostas valoros realizat in stilul „baroc moldovenesc”, datand cel putin de la inceputul secolului al XIX-lea, a fost renovat in anul 1841 de catre negustorul Panait Goras cu ajutorul parohienilor si inlocuit cu unul nou in anul 1995. Actuala catapeteasmă este confecționată din lemn de stejar de către meșterul popular Vasile Gaman din satul Nemțișor ,județul Neamț. Cea mai veche piatra funerară este a unui armean și are ca motiv ornamental o floare ieșind dintr-un vas. Pe ea se afla următoarea inscripție în limba armeană: “Aceasta este piatra de mormânt a rîposatului Marcu, fiul preotului Sahag, care a murit la 1553”.În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, peretele nordic al bisericii se crăpase din cauza greutății naosului, ceea ce a necesitat în 1873 înlocuirea bolții vechi și a acoperișului. Reparațiile din 1890 au dus la înlocuirea acoperișului de șindrilă cu unul din olane, fațadele au fost tencuite și s-a adăugat o turlă falsa deasupra naosului. Ulterior, pereților li s-au alipit tălpi de piatră pentru creşterea rezistenței monumentului. O restaurare parțiala a avut loc în anul 1922.
