Lucrările de restaurare a picturii Mănăstirii Humor, denumită uneori și Mănăstirea Humorului, se fac din fondurile proprii, iar o parte din bani vin din donațiile făcute de credincioși. Ghidul mănăstirii susține că imediat ce vremea se încălzește, lucrările vor fi reluate, însă complexul monahal nu dispune de o sumă destinată de către minister, ci se face din bănuții adunați de la credincioși.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Humor, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, Suceava (“Sf. Ioan cel Nou”) și Voroneț, pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei domnitorului Petru Rares, de către un mare artist al timpului: Toma de la Suceava.
„Este destul de greu să faci restaurare din banii proprii pentru că trebuie foarte mulți însă cât putem facem din banii mănăstirii.Este neapărată nevoie de această lucrare”, ne spune maica ghid a complexului monahal. Mănăstirea ,în prezent ortodoxă și de maici, a fost construită în anul 1530, în satul Mănăstirea Humorului din comuna omonimă de către marele logofăt Toader Bubuiog.
Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an pe 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie). Dominanta coloristică este roșu cărămiziu.Potrivit istoricilor, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), “panul Ivan vornicul care era la Humor” a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.
Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise, dintre care se mai păstrează și astăzi Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, Tetraevangheliarul. Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova.
În primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute, ruinele vechii mănăstiri putându-se vedea și astăzi, la vreo 500 m de actuala biserică.Ruinele bisericii Humorul Vechi au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, din anul 2004.
În anul 1530, la vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog (demnitar politic din vremea domniei lui Petru Rareș), a început construirea unei noi biserici de piatră. Vasile Lupu a fortificat mănăstirea în 1641, construind un perete de jur împrejur și un turn de supraveghere. Turnul avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii complexului, împreună cu odoarele de preț ale mănăstirii. Turnul lui Vasile Lupu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, la fel ca și Turnul clopotniță construit în secolul al XIX-lea pe latura de est a ansamblului.
În 1775 , administratorul Austriac al Bucovinei a desființat mănăstirea, transformând-o într-o biserică parohială, iar clădirile monahale au fost abandonate și ruinate. În 1980, o nouă biserică a fost construită pentru parohiile acelui sat și o biserică monahală formală a fost deschisă pentru vizitare. Frumoasa mănăstire are o poveste lungă și complicată. Ca și Moldovița și Probota, începuturile ei urca în veac până în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. În acea vreme orasșul învecinat nu exista încă, iar mănăstirea se ascundea între codrii unei vai de rău. Ruinele ei se mai pot vedea și astăzi pe drumul care duce din oraș la mănăstire, mai aproape de oraș decât actuala biserica.Aceasta primă mănăstire a fost înălțată de către marele vornic Oana, încă de la inceputul sec. XV; mănăstirea se ruinase și se pustiise către începutul sec.XVI, probabil nu fără legătura cu șirul de războaie purtate de Sfântul Ștefan cel Mare. În vremea lui Petru Rareș, Humorul este cuprins în campania de restaurări inițiată de domn lucrare săvârșită de un mare boier, logofatul Toader Bubuioc.