Un localnic din comuna suceveană Dorneşti a adunat peste 1000de “exponate” adunate de-a lungul timpului din toată ţara, dar şi de peste hotare. Radu Furmant este cunoscut de localnici nu numai pentru faptul că o anexă a locuinţei a fost transformată într-un muzeu ci şi pentru hectarul de trandafiri sau sera din curtea casei cu mii de flori. El a împlinit pe 15 ianuarie vârsta de 68 de ani. A fost librar în satul Dorneşti timp de 18 ani după care s-a apucat de horticultură mai profund şi de a aduna obiecte din trecut. Radu si Maria Furman au împreună trei copii, doi băieţi şi o fată.
Dorneşteanul nu deţine un catalog care să cuprindă întreaga colecţie adunată în cei aproape 40 de ani ani.
„Muzeul ăsta l-am făcut doar pentru sufletul meu. Nu mi-a plăcut niciodată să mă laud sau să ţin o evidenţă a obiectelor” spune el.Oricine vizitează colecţia sa ,rămîne uimit de numărul şi vechimea pieselor adunate , de la mantaua de militar pătată de sânge a singurului dornean căzut la Revoluţia din 1989 până la grinda masivă de brad de la una din casele ungureşti ale satului, pe care se vede încrustată data de 23 iunie 1880.Atunci când vine vorba de cele mai dragi obiecte din colecţie, Radu Furman ezită puţin. „Îmi place întregul ansamblu, este viaţa mea adunată în toţi aceşti ani. Îmi este greu să numesc un obiect.. Mă simt apropiat şi de un gramofon foarte vechi dar şi de o ladă de zestre” spune acesta.
Muzeul este încropit într-un spaţiu anex al unui corp de clădire independent de vila în care locuieşte, expuse la vedere, pe rafturi special amenajate, protejate de un acoperiş sunt expuse peste adunat peste 1000 de obiecte, de documente, de cărţi sau piese de medalistică şi numismatică.
Un alt colţ muzeistic este încropit chiar sub peretele casei de locuit. Fiecare piesă adunată de Radu Furman are povestea ei. Dorneşteanul şi-a împărţit curtea între naturăşi istorie. În curtea dorneşteanului găseşti aproape fiecare obiect tradiţional. Bătrânul este foarte mândru de colecţia lui şi se bucură de fiecare dată când cineva vine să-i admire obiectele strânse cu atâta migală.
În mijlocul ogrăzii se poate vedea un stâlp din brad în care sunt sculptate numele generaţiei familiei Furman. „Este arborele genealogic. Am adunat peste 1000 de piese, toate foarte interesante. De exemplu o piatra neagră care reprezintă un meteorit, unul din cele şase din ţară, căzut chiar pe teritoriul comunei Dorneşti. Aceasta mi-a dat-o învăţătorul Gheorghe Aga, a fost testată şi confirmată ca atare la un laborator din Bucureşti. Apoi, am un album cu fotografii ale armatei de pe vremea regelui Carol. Puteţi vedea un aparat de fotografiat Kodak, de la începutul secolului trecut şi aceasta este o cutie de gaz Zyklon cu care erau exterminaţi prizonierii din lagărele de concentrare naziste”, ne-a spus Radu Furman .
Din colecţia sa mai fac parte o râşniţă veche de aproape 200 de ani, care susţine dorneşteanula salvat de la foamete multă lume pentru că puteai să râşneşti numai o mână de porumb pentru o mămăligă, un cufăr de zestre pictat, o mulţime de scule gospodăreşti din care amintim doar câteva –mieliţe, roţi de tors, cântare de stână, lămpi de iluminat şi felinare de toate felurile, fiare de călcat cu cărbuni, calapoade de cizmărie, o hartă cadastrală a Dorneştiului din anul 1912, câteva câşti militare cu însemnul coroanei regale, măşti de gaze de diverse modele. Imortalizate pe hârtie sunt locomotive cu abur şi cu vechea gară din localitate, sau cu cea mai bătrână femeie din Dorneşti, Domnica Nastasiuc, care a trăit 101 ani.
Cărţi de taroc ale lui Manole Bodnăraş
Bărbatului îi place să povestească despre Bucovina ,despre trecutul istoric al localităţii chiar dacă pe jumătate este evreu. La loc de frunte se aflâ un portret fotografic al celei care a fost în 1930 “Miss Bucovina” la Cernăuţi, Filofteia Livescu. Aceasta a fost mătuşa scriitorului Lorin Fortuna, care, în anul 1965, fiind casieră la Cooperaţie, i-a dat primul salariu de librar. Un punct de atracţie al colecţiei este mantaua de militar pătată de sînge a singurului dorneştean căzut la Revoluţia din 1989, Cristian Seredenciuc, elev la Şoala Militară de la Sibiu.Multe alte obiecte sunt achiziţioate deel sau fiul său în drumul făcut la Paris, londra sau Ierusalim. El vrea ca,copii lui să ducă tradiţia mai departe, iar micul său muzeu să devină într-o bună zi unul cunoscut.
„Copii sunt cei care îmi vor prelua colecţia eu doar am început. Sper ca ei să aprecieze ca şi mine valoarea fiecărui obiect în parte”, ne-a spus Radu Furman. El are 13 ha de teren în extravilan din care pe 3 ha a plantat 15.000 de copaci dat fiind faptul că nu mai făcea faţă lucrărilor agricole. Un loc mai înalt al terenului care dispune de captare de apă a fost transformat un heleşteau cu peşte .În mijlocul terenului a ridicat o capelă unde merge zilnic să se roage.
Preocupat de istoria comunei, de adunarea şi conservarea urmelor materiale şi spirituale ale acestei enclave preponderent maghiare în inima Bucovinei, Radu Furman este un personaj extrem de interesant. În curtea casei sale, cioplit de sculptorul Emil Ianuş, într-un trunchi de stejar, se înalţă Stâlpul Familiei, care urmăreşte spiţa Furmanilor, pe linie paternă, de la începutul secolului al XIX-lea, pornind de la străbunicii Hers – Jeti, până la nepoţii săi de azi, cu loc lăsat liber, pe partea cealaltă a stâlpului, pentru alte zece generaţii care vor purta mai departe numele familiei. De la părintii săi, Victor si Domnica,tatăl din Cerepcăuţi, iar mama din Siret,toate prenumele descendenţilor s-au romanizat. Corneliu, unul din copii lui Radu Furman este inginer electronist şi s-a specializat în SUA în managementul hotelier şi, după ce a fost administrator al Hotelului King Solomon din Ierusalim şi a locuit doi ani la Londra, a venit acasă, la Dorneşti, să continue ceea ce a început tatăl său.
O viaţă dedicată florilor…
Radu Furman a împlinit pe 15 ianuarie vârsta de 68 de ani. După absolvirea liceului a urmat şcoala de librari iar timp de 18 ani a muncit ca ca librar în Dorneşti.Apoi s-a apucat de horticultură. Cu aproape 50 de ani în urmă s-a căsătorit, când la nuntă , Radu Furman i-a dăruit miresei un buchet de flori artificiale. Maria şi-a exprimat dezamăgirea, iar atunci iubitul ei soţ i-a jurat ca îi va dărui flori toată viaţ. În timp, soţii Furman şi-au ansamblat o seră, unde cu multă răbdare dragoste şi pasiuneplanteaza, cresc şi întreţin zeci de specii de flori. Lalelele şi zambile în zeci de culori plantate în ghivece atrag privirile oricui. Ei şi-au dedicat întreagacăsnicie florilor,astfel şi-au transformat în timp pasiunea pentru florărit într-un mod de a-şi câştiga chiar existenţa. Soţii au avut posibilitatea să rămână peste hotare dar pasiunea pentru florarit i-a ţinut în ţară. De aproape jumătate de veac de când se ocupă de florărit, un million de femei au primit măcar un fir de lalea, zambilă ,narcisă sau crizantemă de -a lungul anilor din sera ansambalată în curtea casei .
