Membrii Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei (FBOB) au decis să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg după ce au pierdut definitiv şi irevocabil procesul funciar cu statul în care cereau retrocedarea a peste 166.000 de hectare de pădure. Anunţul a fost făcut de avocatul Tudor Vasile, care a reprezentant FBOB în instanţă.
„Cel care este înscris în Cartea Funciară ca proprietar este considerat ca simplu administrator. Este inadmisibil. Ar însemna ca toate persoanele fizice şi juridice din Bucovina care au înscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară anterior anului 1938 să nu-şi justifice proprietatea pentru că într-o zi va veni statul român şi va spune că a avut doar folosinţa acelui bun, iar statul a fost proprietar”, a declarat, pentru ziarul Evenimentul, Tudor Vasile.
Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovine a pierdut procesul cu Direcţia Silvică Suceava după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, joi, ca nefondat, recursul declarat de acesta faţă de decizia Curţii de Apel Cluj care, și ea la rândul ei, a respins, în urmă cu un an, retrocedarea unei suprafețe de 166.000 de hectare de pădure revendicate de FBORB.
Curtea de Apel Cluj a respins în noiembrie 2013 ca nefondat apelul FBOB împotriva sentinţei din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava.
Procesul prin care Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei revendică peste 166.000 de hectare de terenuri cu vegetaţie forestieră, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, a fost suspendat la sfârşitul anului 2012, în condiţiile în care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor nu a achitat partea sa de 1,2 milioane de lei din avansul pentru realizarea unei expertize solicitate de instanţă, probă care fusese cerută de Regia Naţională a Pădurilor (RNP).
Decizia de suspendare a procesului a fost atacată de Arhiepiscopie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis, în aprilie 2013, reluarea procesului la Curtea de Apel Cluj. Tribunalul Suceava a admis, în martie 2007, o cerere a Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina (FBOB) privind retrocedarea unei suprafeţe de pădure şi obliga RNP, Direcţia Silvică Suceava şi statul român, prin Ministerul de Finanţe, să pună la dispoziţia FBOB o suprafaţă de 166.613 de hectare. Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis strămutarea cauzei la Curtea de Apel Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara a stabilit, în decembrie 2009, menţinerea deciziei Tribunalului Suceava din martie 2007, prin care Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina i s-a recunoscut dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 166.613 hectare de pădure.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor, a casat decizia Curţii de Apel Timişoara şi a retrimis cazul spre rejudecare la Cluj Napoca.
În 7 aprilie 2006, Comisia judeţeană de fond funciar Suceava şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei privind restituirea unei suprafeţe de aproximativ 192.000 de hectare de pădure, motivând că nu face obiectul Legii 1/2000 a fondului funciar şi al Legii 247/2005 a proprietăţii, potrivit Mediafax.
Potrivit unei note prezentate în susţinerea motivării, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a avut, de la înfiinţare, doar drept de administrare asupra terenurilor forestiere, nu şi de proprietate, fiind o fundaţie înfiinţată de stat.
Unităţile de cult din judeţul Suceava au primit, în anul 2004, în proprietate, potrivit Legii fondului funciar, câte 30 de hectare de terenuri cu vegetaţie forestieră, suprafaţa totală cu care Biserica Ortodoxă din Bucovina a fost pusă în posesie fiind de peste 15.000 de hectare.
Ulterior, în noiembrie 2004, printr-o Ordonanţă de Urgenţă emisă de Guvern, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a fost împroprietărită cu 90.000 de hectare de pădure, dar legea de aprobarea a acestei ordonanţe a fost considerată neconstituţională de Curtea Constituţională.
Cererea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor privind acordarea, de către Guvern, Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a statutului de fundaţie de utilitate publică a fost respinsă în 2008, pe motiv că aceasta acţionează doar în numele unei persoane juridice, şi nu pentru realizarea unui interes public general.
