Una din cele mai însemnate manifestări religioase din Bucovina este prăznuirea Sînzienelor de la Suceava, în 24 iunie. Începuturile acestei sărbători se pierd în negura anilor, la marele eveniment din 24 iunie 1402, cînd domnitorul Alexandru cel Bun a adus la Suceava moaştele Sfîntului Ioan cel nou din Cetatea Albă,unde a fost martirizat de tătari.
Acest sfint, originar din părţile Bucovinei a fost decapitat in anul 1330.În momentul în care i-a fost tăiat capul deasupra trupului său a apărut ,din senin,o flacără mare luminoasă care a ars ce era în jur, trupul a rămas însă neatins, cînd minunea a ajuns la urechile domnitorului aceasta a hotărît să aducă moaştele în capitala Moldovei.
Denumirea populară a acestei sărbători, cu dată fixă în calendar, vine de la florile de sînziene pe care Sf. Ioan le îndrăgea şi le folosea şi de leac. Potrivit muzeografului Elena Ciobanu de la Complexul Muzeal Bucovina Suceava, acest sfînt făcea negoţ în cetatea albă, şi „pentru că nu a vrut să se lepede de credinţă, a fost chinuit de tătari ,şi în cele din urmă , a fost decapitat în anul 1330.În momentul în acre i-a fost tăiat capul deasupra trupului să a apărut ac din senin ,o flacără mare luminoasă acre a ars tot ce era în jur,trupul a rămas neatins. Cînd minunea a ajuns la urechile domnitorului, acesta a decis să aducă moaştele în capitala Moldovei”, spune muzeograful. Se spune că ,în ziua de 24 iunie ,întreg alaiul ,care însoţea racla, avea în mîini flori de sînziene „albe şi curate” pe care Sf ioan le îndrăgea şi le folosea şi de leac. Din perioada 1402-1589, timp în care racla cu moaştele Sfîntului a stat în biserica Mirăuţi, s-au păstrat puţine informaţii ,lăcaşul ,fiind mitropolie,era frecventat mai ales de voievod ,de familia acestuia şi de boierime. Situaţia politică fiind nesigură,pentru a fi protejate de duşmani,pentru un timp ,moaştele au fost duse în Polonia. Readuse în ţară,un timp scurt au stat la Iaşi şi apoi duse la Biserica Sf. Gheorghe din Suceava,care a început să fie cunoscută ca mănăstire a Sf. Ioan cel Nou,iar sfîntul a devenit protectorul oraşului. O legendă spune că ,în noaptea de 23 spre 24 iunie,la miezul nopţii clopotul cel mare de la mănăstire a bătut de 12 ori,fără a fi tras de cineva. Călugării alarmaţi au alergat spre clopotniţă ,dar s-au oprit înmărmuriţi pentru că ,în mijlocul curţii se află racla cu moaştele Sfîntului Ioan cel Nou .În faţa acestei minuni ,călugării au căzut în genunchi şi s-au rugat pînă la răsăritul soarelui.Într-o altă legendă se spune că domnitorul şi-a atins fruntea de raclă ,aceasta s-a mişcat respingîndu-i capul,iar cînd a sărutat moaştele ,acestea i-au „suflat” un aer fierbinte care l-a îmbolnăvit de o boală ce i-a luat minţile. Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află de şase sute de ani în ţara noastră, s-a născut în oraşul Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinţi binecredinciosi si foarte iubitori de Hristos.Biserica Ortodoxă spune că fiind negustor de mărfuri, ca şi tatăl său, Ioan a plecat cu corabia din oraşul natal spre Cetatea Albă de la gurile Nistrului, aflată pe atunci în stapanirea tătarilor închinatori de idoli. Pe Marea Neagra a avut mai multe discuţii de credinţă cu un negustor veneţian, anume Reiz. Dar, văzându-se biruit în cuvinte de Ioan, care mărturisea şi apăra cu zel dreapta credinţă ortodoxă veneţianul a hotarat săse răbune asupra lui. Sosind înCetatea Alba, Reiz l-a pîrît pe Ioan la mai-marele cetăţii, cum că ar dori să se lepede de credinţa ortodoxă şi să se închine soarelui şi idolilor pîgâneăti. Dar Ioan, mărturisind pe Hristos cu mare tărie şi curaj, a fost dat la grele chinuri şi bătăi, pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu. Apoi, văzându-l statornic în dreapta credinţă şi gata sa-si dea viata pentru Sfanta Evanghelie, a fost şi mai mult bătut şi târât pe uliţele Cetăţii Albe, legat de coada unui cal neînvăţat pînă când un iudeu fanatic i-a tăiat capul cu sabia, fiind în vârsta de numai 30 de ani. Noaptea, văzându-se cor de îngeri şi făclii aprinse în jurul trupului sau, sfintele lui moaşte au fost luate cu cinste şi aşezate în biserica ortodoxă din Cetatea Alba. Aici au stat 70 de ani, făcănd multe minuni şi vindecări de boli. În anul 1402, la 2 iunie, moaştele Sfântului Mucenic Ioan, numit “cel Nou”, au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Albă de trimişii voievodului Alexandru cel Bun şi au fost aşezate în biserica “Mirauţilor” din Suceava, vechea capitală a Moldovei, devenind astfel cel dintîi sfînt ocrotitor şi grabnic ajutător al moldovenilor. În anul 1589, moaştele Sfântului Ioan “de la Suceava” au fost strămutate din vechea biserică domnească în noua catedrala zidita de Bogdan al III-lea, unde se află pînă astăzi. După ce au stat un timp în Mitropolia din Iaşi, în anul 1686 moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost luate de oastea poloneză a lui Ioan Sobieski, împreuna cu evlaviosul mitropolit Dosoftei şi cu o mare parte din tezaurul ţării, şi duse langa Liov. După 97 de ani de înstrăinare, la 13 septembrie 1783, sfintele sale moaşte au fost readuse cu mare cinste la Suceava şi s-au aşezat în vechea biserica domnească, unde se află şi astăzi.e mai spune că în 1622 ,cînd tătarii au năvălit în Moldova pentru a prăda şi a fura moaştele au oprit de-o rupere de nori care a umflat apele Sucevei, duşmanii fiind nevoiţi să se retragă. De la acea dată sucevenii au început să poarte racla pe umeri nu numai de Sînziene ci şi atunci cînd este seceta mare. <Cei care nu respectă sărbătoare pot fi pedepsiţi . Asupra oamenilor se abat boli, cîmpurile rămîn fără rod,florile fără puteri tămăduitoare, semănăturile pot fi distruse de o grindină. Cununile agăţate la ferestrele caselor, pe stîlpii de la porţi şi în crucile de hotar dar şi în cimitir ,apără oamenii ,mormintele şi holdele de forţe malefice, aducînd totodată noroc, sănătate şi belşug>, mai spune Elena Ciobanu. Sînziana cea care dă numele acestei sărbători se regăseşte în calendarul popular ca regina a holdelor,regina verii, zeiţa agrară care se naşte la moartea babei Dochia se naşte odată cu primăvara ,creşte şi se maturizează pînă la 24 iunie.
În credinţa populară Sînzienele sunt divinităţi nocturne, zîne sfinte născute din primele flori ale primăverii sau fete frumoase care au fost furate de zmei şi ascunse în locuri neumblate prin palate fermecate pe unde nu ajungea picior de om. Se spune că în noaptea de sînziene, Dumnezeu rînduieşte un răstimp de linişte, cînd stau în cumpăna stihiile şi cerurile cu stele precum şi vînturile .Tot în această noapte,fetele care vor să-şi viseze ursitul îşi pun sub pernă flori de sînziene. Noaptea de sînziene este o noapte sacră,este noaptea cînd se deschide cerul şi se împlinesc dorinţele. Fetele care vor să-şi viseze ursitul îşi pun flori de sînziene sub pernă.Bătrînii spun că e bine să culegi florile în noaptea de Sînziene,înainte de primele raze ale soarelui să ,sărute> florile. Roua de pe flori ,numită şi < apă de stele> are virtuţi curative şi magice. Se crede că cei acre se stropesc cu ea pe faţă ,pe corp vor fi mai frumoşi şi mai sănătoşi. Dacă „apa de stele” este adunată de pe frunze dimineaţa, mîna care a atins florile va fi ferită de dureri. Pentru că sfîntul iubea florile de Sînziene, acestor flori li se mai spunea „iarba sfîntului”, iarba ce alungă diavolii şi duhurile necurate.
