Petru Costeniuc, în vârsă de 78 de ani, din Suceava este românul care a contribuit din plin la modernizarea aviației, având patru brevete de inventator și alte invenții care au fost recunoscute și avizate de Aviația Română . A fost cel care a reuși să aducă modernizăări la 17 aeroporturi din țară plus Băneasa.
Tehnicial principal de aviație din 1962 , suceveanul a fost primul salariat al aeroportului Salcea-Suceava și a lucrat ca angajat până în 1992 ,când a ieșit la pensie .
Știe pe de rost motoarele la 14 tipuri de avioane și deține titlul internațional,, C-ul de argint ,, pentru câștig de înălțime,durată de zbor și zbor de distanță. A văzut de-a lungul anilor petrecuți pe Aeroportul din Suceava cum Bucovina era asaltată de turiști care veneau cu avionul să vadă mănăstirile și stațiunea Vatra Dornei și cum a început , după 1989 decăderea lui.
Suceveanul a fost cel care a încălzit cu radiatoarele în plină iarnă ,avionul lui Nicoale Ceaușescu. .,, Era iarnă , cred că la penultima sa deplasare în județ și Ceaușescu urma să plece cu avionul cu care venise înapoi la București . Era frig afară , ger ca iarna și avionul trebuia încălzit. Nu ptea pleca șefului statului de atunci în frig în aeronavă . Am pus vreo 10 radiatoare să se încălzească. După vreo oră,când am intrat în avion era fum de la uleiul care se încinsese din radiatoare. Am mers după pilot care dormea la hotel în Suceava și l-am rugat să vină urgent la aeroport, să urce cu avionul de la sol în aer să iasă cât mai repede fumul și să fie aer curat. În scurt timp urma ca Ceaușescu să vină la aeroport și să urce în avion să plece spre capitală. După ce s-a făcut aerisirea nu s-a simțit nimic dar ne puteam gândi și la niște măsuri extreme care puteau fi luate atunci, ne-a destănuit Petru Costeniuc.
După plecarea lui Ceaușescu , suceveanului i-a venit ideea să încerce să inventeze un captator și colector pentru dirijarea aerului cald ,folosit la încălzirea interioară a aeronovaelor pe timp de iarnă. Și a reușit, invenția sa a primit avizul aviației române , a fost brevatată și omologată . A primit avizul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor de atunci. Numărul mare de turiști care erau aduși cu aeronavele din Constanța la Suceava e adus zona pe locul patru la nivel național în ce privește numărul turiștilor. Deși, era un aeroport mic cu o aerogară din lemn și cu pistă înierbată, cerințele de pe aeroport erau destul de mari.
Prima aerogară a fost adusă de la o fostă bază sovietică de la Dorna Candreni, fiind adusă la Suceava în vreo 18 vagoane . La vremea respectivă ,Salcea aparținea administrativ de județul Botoșani iar lucrările au fost realizate de o firmă botoșăneană. Fosta aerogară a funcționat pe locul unde astăzi este Aeroclubul Grigore Baștan.
Deschiderea aeroportului s-a făcut în prezența președintelui Consiliului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Suceava, Emil Bobu și a generalului Emil Șendrea,cel care a avut inițiativa deschiderii aeroportului. Primul zbor a fost de agrement și a inclus 12 persoane iar fiecare a plătit 155 de lei. Prețul călătoriei era considerat convenabil inclusiv spre București , astfel încât un țăran își permitea să meargă cu produse la vânzare,era mai ieftin ca un bilet de tren la clasa I. Fiecare cursă care pleca de pe aeroport era plină, călătorii fiind nevoiți să stea pe scaune din lemn improvizate între scaunele avionului. Pista era verificată cu călcâiul sau cu o bucată de lemn. Cerințele extrem de mari au făcut ca autoritățile să ia măsuri și să treacă la modernizarea lui. Astăzi,avioanele aterizează pe pista construită în 1968.În 1982 a fost dată în folosință noua aerogară a aeroportului ,pe fața clădirii fiind montat la vremea respectivă,, Bine ați venit în dulcea Bucovina,,. În avioanele de mai târziu cu 24 de locuri, urcau și 30-40. Comandantul Aeroportului spunea,, Numai să se închidă ușa,, Perioada lejeră a durat până în primăvara lui 1971,odată cu atentatul de la Oradea ,când un român a deturnat un avion către Viena iar răpitorii au cerut azil politic.
Pasiunea sa motoarele
Deoarece pe vremea aceea avioanele zburau doar șase luni , a avut jumătate de normă în învățământ. A inventat prototipul după care s-a dezvoltat kartingul modern în România. Suceveanul a ajuns instructor la clubul de karting din oraş, unde i-a învăţat pe copii tainele şofatului. Are 78 de ani şi a inventat prototipul după care s-a dezvoltat kartingul modern în România.. Pasiunea pentru motoare şi-a alimentat-o ca instructor la Cercul de Karting. Acolo se aflau trei motoare de motocicletă Carpaţi, cu patru viteze.
„După ce am învăţat componenţa motoarelor am început să măresc performanţele lor, cu un cal putere şi jumătate, prin improvizaţii tehnice”, a explicat el. În 1967 a început activitatea la Casa Pionierilor din Suceava, iar în 1979 a construit primul cart de concepţie proprie, cu tracţiune pe două roţi mici. „Acest model a fost produs la ITB Bucureşti pentru toate cercurile din ţară”, şi-a amintit suceveanul. Contribuţia cea mai importană a lui Petru Costeniuc la îmbunătăţirea karturilor a fost introducerea roţilor mici, de la bechie de avion, adică roata din spate a aeronavelor de agrement. Premiile nu au lipsit în niciun an, iar echipajele din Suceava nu s-au clasat vreodată sub locul patru la nivel naţional. „În primul trimestru se face partea teoretică, apoi antrenamente practice. Aici copiii învaţă legislaţie rutieră, noţiuni de mecanică şi pilotaj”, a explicat Costeniuc.
Experienţa l-a învăţat că băieţii sunt şoferi mai buni, dar au fost şi cazuri de fete care le dădeau lecţii băieţilor. „Fetele sunt mai atente, au reflexe mai rapide şi, de regulă, sunt mai curajoase decât băieţii”, a spus instructorul. „Mi-a plăcut mereu să ajut pe toată lumea din karting, pentru că este un sport tehnico-aplicativ frumos şi util”, a spus Costeniuc. Mulţi veniţi, puţini „chemaţi” Consideră că pilotajul nu este pentru toţi. Kartingul a luat avânt după anii ‘80 când, la propunerea sa, limita de vârstă a crescut de la 16 la 18 ani pentru piloţi.
„Numai dacă faci ceva care-ţi place ai şi satisfacţie, şi randament. Dacă nu îţi place, totul este în zadar. Fără pasiune nu se poate construi nimic. Avantajul meu cel mai mare este că pot învăţa pe cineva să facă ceva”, a spus Petru Costeniuc.
