Miercuri 20 Februarie 2019, Actualizat acum 50 zile 12:00 am

 

Satul „fantomă” din județul Suceava. Cum a ajuns să nu mai aibă niciun locuitor

groapa vladichii (3)Puțini știu că în comuna suceveană Moară exista pe vreme comuniștilor un sătuc, Groapa Vlădichii. Aproximativ 25 de gospodării cu peste 200 de locuitori au fost strămutate. Acum locul e pustiu, nu mai este nicio casă, în locul satului cu suflete este un imaș cu stâni și un iaz. Satul a rămas doar cu numele, fiind pur și simplu strămutat pentru simpul motiv că nu era în vatra localității.

like-facebookReorganizarea administrativ-teritorială din 1968 a fost prima care a avut loc pe vremea comuniștilor, ulterior având loc și altele, devenind un sat „fantomă”, chiar dacă se află la aproximativ 12 kilometri de Suceava.

„La un moment dat, nu ştiu, de la judeţ, de la Bucureşti, nu ştiu, au dat să desfiinţeze satul de aici, aşa că tineretul care a fost, dacă nu i-au mai lăsat nici să-şi construiască nici să-şi facă un coteţ au avut copii, când trebuiau să-i dea la şcoală nu aveau unde. Nici biserică nu era și nici curent electric. Odată cu sistematizarea, oamenii au primit lot ajutător și s-au mutat pe rând în Bulai, Moara Carp, Moara Nică. De voie, de nevoie s-au mutat pentru că satul nu era la distanță și față de oraș. Eu am avut patru copii care i-am adus pe lume acolo după care alți trei i-am născut déjà aici. Ne-am mutat pentru că soțul muncea la oraș. Copiii aștia nu își mai amintesc pentru că nu au de unde. Ei au trăit déjà alte timpuri”, ne-a povestit Marmeliuc Maria, în vârstă de 82 de ani.

Drama a început  odată cu politica lui Ceauşescu de strămutare a satelor. Oamenii au plecat unul câte unul, fie de bună voie, primind locuinţe în altă parte, fie nevoiţi pentru că satul a rămas fără şcoală, nu aveau curent electric.

„Drumul fiind impracticabil nu aveau copiii cu ce să vină la şcoală, şi atunci efectiv oamenii au fost obligaţi să-şi părăsească locuinţele şi să plece, o parte din ei în Bulai, alții Moara Carp, li se asigura lot ajutător . A fost destul de greu, oamenii au suferit foarte mult. Copii mergeau pe jos și le era destul de greu .Dar și așa, din sătuc au ieșit și oameni cu carte, doi au ajuns profesori”, spune Botușan Rafira,în vârstă de 64 de ani.

 

loading...

Loading...

Lăsați un comentariu

*