Împăratul Nero, pe numele întreg Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus, a fost din 54 e.n. până în 68 e.n. al cincilea împărat roman al dinastiei Iulio-Claudiene. Atunci când te gândești la Nero cel mai probabil îți vine în minte povestea cu incendierea Romei, dar și perioada sa de domnie a fost controversată, conform istoriei.
Tatăl lui Nero, Gnaeus Dimitius Ahenobarbus, care făcea parte dintr-o familie bună a vremii, a murit când viitorul împărat avea trei ani, iar mama sa, Iulia Agrippina, fiica lui Germanicus și sora lui Caligula, a fost exilată pe insulele Ponziane. După ce Claudius a ajuns pe tron, Agrippina a revenit la Roma și s-a căsătorit cu acesta în anul 49, iar apoi Nero a fost adoptat de Claudius și numit moștenitorul său. Apoi, Nero s-a căsătorit cu Octavia, fiica lui Claudius. În anul 54, Claudius a murit, iar Nero, care avea 16 ani atunci, a fost numit împărat.
Cele mai multe discursuri ale lui Nero au fost scrise de Seneca. Filosoful fusese exilat în Corsica de Claudius, dar când Nero a preluat puterea, Seneca a fost chemat pentru a-l ajuta.
În viața personală, ca și în cea legată de conducerea Romei, Nero a rămas cunoscut și pentru răzbunările sale care au ajuns până la nivel de crime.
Nero, unul dintre cei mai cunoscuți împărați romani
Nero a avut o viață care a stârnit tot timpul curiozitatea multora, astfel că nu este de mirare că povestea sa a fost redată în numeroase filme și seriale.
În 2004, regizorul Paul Marcus a realizat o mini-serie de 6 episoade despre viața lui Nero. Dar cel mai vechi film despre Nero datează tocmai din 1932 și s-a numit „The Sign of the Cross”, fiind regizat de Cecil B. DeMille.
De asemenea, compania Quickspin a lansat în martie 2020 jocul Nero’s Fortune, care poate fi accesat pe Unibet. Este un joc cu temă istorică, în care printre simboluri se află statui cu capete de animale precum lup, leu și șoim.
Incendierea Romei
În anul 64, în noaptea de 18 spre 19 iulie, la Roma s-a întâmplat ceva ce a rămas emblematic în istorie: a izbucnit un incendiu imens. Practic, Roma a fost devastată de un mare incendiu, care s-a propagat din cauza căldurii, a străzilor mici, dar și din cauza gunoaielor. Focul a ars timp de mai multe zile și a afectat 10 dintre cele 14 cartiere. Focul izbucnise din apropierea Marelui Circ, dar a curpins apoi aproape tot orașul, fiind afectată chiar și reședința imperială.
În timpul incendiului, a izbucnit și un zvon confom căruia Nero ar fi pornit focul în dorința de a pune totul la pământ și de a construi un nou oraș. Varianta nu a fost niciodată demonstrată și totul a rămas ca un zvon, dar care l-a lăsat pe Nero cu eticheta de „incendiatorul Romei”.
Moartea lui Nero
În anul 67, relațiile dintre împărat și Senat se deterioraseră foarte mult din cauza modului de conducere a lui Nero, care, printre alte măsuri controversate, impusese impozite foarte mari. În anul următor a izbucnit revolta lui Iulius Vindex care a dus, în final, la instalarea lui Galba drept împărat, în iunie 68, până în ianuarie 69, când a fost ucis.
În iunie 68, Nero a încercat să fugă căutând adăpost în provinciile orientale, dar a fost refuzat și într-un final, ajutat de unul dintre servitori să se deghizeze, reușeste să ajungă în locuința sa din afara orașului. S-a ascuns într-una dintre camere, în timp ce soldații veniseră să îl aresteze. Nero știa că Senatul îl vrea în viață pentru a-l biciui până la moarte, așa că și-a ales singur soarta: sinucidere. Însă, în final, l-a pus pe Epafroditus, secretarul său personal, să îl înjunghie în gât.
