Când spui Moldova, nu ai cum să nu te gândeşti şi la sutele de biserici şi mănăstiri din această zonă. 8 dintre ele sunt incluse şi pe lista monumentelor care aparţin de Patrimoniul UNESCO şi atrag an de an, mii de turişti din toate colţurile lumii, scrie Digi24.ro. Iată poveşti mai puţin ştiute despre Mănăstirile Dragomirna, Suceviţa şi Biserica Arbore:
La 15 km de Suceava, se înalţă mândră mănăstirea Dragomirna. Cea mai impunătoare cetate mănăstirească din Moldova, a fost ridică la începutul secolului al XVII lea, în vremea domniei lui Miron Barnovski. Ascunsă în pădure si ferită de tumultul cotidian, aceasta era atât loc de rugăciune, cât si unul de refugiu în vreme de primejdie şi război.
In prezent, Dragomirna este unică în lume prin exteriorul sculptat maiestuos în piatră. Cu toate acestea, lăcaşul este vizitat mai mult de turiştii străini decât de cei romani.
Maica Maria Magdalena, secretarul mănăstirii Dragomirna: „Dragomirna este puțin vizitată. Asta pentru că nu este pe traseele turistice. În general, când se vine în Bucovina, se urmărește să se poată vizita mai multe trasee odată. Există traseu spre Voroneț, Moldovița, Sucevița, Putna.. cumva se cuprind mai multe obiective în același traseu. Că să vii la Dragomirna, există o osteneală, un sacrificiu în plus”.
Până în anul 1960, Dragomirna a fost mănăstire de călugări. În anul 1959, prin decretul de lege care viza “reforma monahală”, se pornesc toate demersurile pentru închiderea bisericii şi călugării sunt alungaţi. Soluţia vine însă din partea turiştilor străini, care fac numeroase petiţii şi cer ca locul să fie deschis vizitatorilor. În anul 1960, lăcaşul este salvat şi transformat în mănăstire de maici. În momentul de faţa, la Dragomirna traiesc 70 de maicuţe.
Maica Maria Magdalena, secretarul mănăstirii Dragomirna: „Pentru noi mănăstirea ne este și casă și loc de muncă și loc de întâlnire cu Dumnezeu. Noi nu facem ascultarea ca să câștigăm bănuți sau ca să câștigăm aprecierea starețului sau a șefului, cum din păcate în lume există acest lucru. Noi ne facem ascultarea, convinși că există Dumnezeu. Principiul pentru care se stă în mănătire este roagă-te și muncește.”
Restaurarea picturii murale interioare de la Dragomirna a primit Premiul pentru Patrimoniu Cultural al Uniunii Europene. În momentul de faţă lucrările continuă cu refacerea exteriorului din piatra sculptată.
Constantin Gorcea – arhitect: „Poate mira pe cineva că piatra trebuie restaurata, suntem obișnuiți să credem că piatra e veșnică, și putem să vă arătăm niște detalii în ce fel se degradează piatra și că și piatră necesită reparații, înlocuiri. Multe provin din calitatea materialului, dar în special din degradarea dată de timp, de intemperii, de alți factori agresivi să spunem”.
Gheorghiţă Dănilă Sandu – specialist restaurator: „Este una dintre etapele de curățare, și în stânga avem o altă piatră scupltata, care păstrează urme de cruste, de depuneri aderențe ca urmare a trecerii timpului peste ele”.
La Dragomirna se păstrează şi vechiul clopot al bisericii turnat in secolul al XVII lea. A funcţionat până în anul 2012, cand a început proiectul de restaurare al Mănăstirii Dragomirna.
Specifică bisericilor din zona Moldovei este pictura exterioară. Acest curent a existat într-o perioadă scurtă de timp, în a doua jumătate a secolului XVI, pe durata domniei lui Petru Rareş.
Cel mai mare şi mai impresionant ansamblu de pictură murală din acea vreme, poate fi admirat şi astăzi la Mănăstirea Suceviţa. Aceasta face parte din Patrimoniul UNESCO şi este una dintre cele mai vizitate mănăstiri din Moldova.
Ştefan Balici, directorul Institutului de Patrimoniu: „Mănăstirea Suceviţa face parte din seria de biserici înscrise în patrimoniul mondial, sub titulatura biserici din Nordul Moldovei, este o serie de biserici care au fost alese pentru a fi alese în lista patrimoniului mondial, lista celor mai reprezentative creații culturale ale umanități, tocmai datorită acestei îmbinări a arhitecturii cu pictură, a tututror formelor de artă pentru că avem și sculptură arhitecturală în același monument, într-o formă care nu se regăsește nicăieri altundeva”.
Exteriorul bisericii Suceviţa a fost restaurat complet iar în momentul de faţă se desfăşoară lucrări de refacere a picturii interioare. Sunt peste 2000 de metri pătraţi de pictură murală.
Georgiana Zaharia – specialist în restaurare pictură murală: „Este una dintre cele mai solicitante operațiuni de fapt, îți trebuie mutla răbdare și migală să acoperi fiecare loc unde culoarea originală lipsește. De exemplu, toată zona asta a ferestrei de jos până sus a fost făcută într-o lună de zile, de o singură persoană, dar asta pentru că deja are o experiență forate mare în domeniu și merge repede”.
De-a lungul timpului, lăcaşurile de cult au avut un important rol de apărare.
Ștefan Balici- directorul Institutului de Patrimoniu: „La Sucevița avem de a a face cu un ansamblu în care funcția asta de apărare, funcția militară este exprimată deplin: e o incintă aproape pătrată, cu turnuri de colț, drumuri de strajă, tot arsenalul acesta de elemente militare”.
Biserica din Arbore a fost construită în anul 1503 şi poartă denumirea ctitorului sau: Luca Arbore. Acesta a fost unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare şi sfernic de seama al lui Bogdan al IIIlea.
Biserica din Arbore se afla si ea în Patrimoniul UNESCO. Aici poate fi admirat şi unul dintre cele mai importante ansambluri de pictura murală, recent restaurate.
Ștefan Balici- directorul Institutului de Patrimoniu: „La Arbore și la o serie destul de restrânsă de alte biserici din Moldova, avem de-a face și cu programul iconografioc exterior, cu acest veșmânt exterior care îmbracă corpul bisericii, despre care s-a u spus multe în privința explicației, de ce doar aici, de ce doar într-un interval de câteva zeci de ani- în perioadă lui Petru Rareș se practică această manieră deosebită de tratare a exteriorului bisericii cu pictură. De accea și bisericile din această serie sunt incluse în patrimoniul mondial al UNESCO”.
Liviu Boldura – expert restaurator: „Cel mai faimos pigment este pigmentul albastru, unde îl găsim și la Moldovița și la Voroneț, nu îl găsim la Arbore. Este un albastru azurit care are o calitate optică și cromatică deosebită. Din punct de vedere tehnic el, există un paradox, el nu rezistă la contactul cu vărul proaspăt, iar pictorii de la vremea aceea s-au gândit să pună un strat de negru prin care se conservă stratul de albastru și în felul acesta s-a transmis în timp.Sunt tot felul de mituri legate de pigmenți, pigmenții sunt simpli, pigmenți naturali: pământuri, argile și mineral cum este acest albastru azurit sau verde malachin”.
Bisericile şi mănăstirile din zona Moldovei sunt o parte importantă a bogăţiei culturale şi spirituale româneşti. 8 dintre ele sunt incluse în Patrimoiul Mondial UNESCO.
Sursa: Digi24
