Catedrala Catolică din Baia, cunoscută şi ca Biserica Sfânta Fecioară, a fost construită în anul 1410 de către domnitorul Alexandru cel Bun. În secolul XVIII, catolicii din Baia au părăsit localitatea, iar biserica a început să se degradeze. După cel de-Al Doilea Război Mondial, fosta catedrală catolică a fost distrusă de localnici, în prezent aceasta fiind o ruină, în jurul căreia autorităţile locale au construit un parc, scrie Adevarul.
Comuna Baia din judeţul Suceava este o localitate a cărei nume, în prezent, nu le spune nimic majorităţii românilor. Totuşi, Baia este prima capitală a Moldovei, în Evul Mediu fiind cel mai important centru economic şi religios al statului proaspăt înfiinţat. Oraşul Baia, în prezent o comună aflată la opt kilometri de municipiul Fălticeni, a fost cel mai important centru urban al Moldovei până în anul 1467, când Ştefan cel Mare a incendiat localitatea, reuşind astfel să distrugă armata regelui ungar Matia Corvin.
La începutul secolului XV, Alexandru cel Bun (1400 – 1432), unul dintre cei mai longevici domnitori moldoveni, a ridicat la Baia, cea mai mare biserică catolică din Moldova acelei vremi. În capitala Baia, erau stabiliţi mai mulţi negustori saşi, unguri şi poloni, populaţia majoritară fiind cea catolică. Prima soţie a voievodului Alexandru cel Bun, Margareta, provenea din regatul Poloniei şi era de religie catolică. În semn de respect, domnitorul moldovean a poruncit să se construiască biserica „Sfânta Fecioară” din Baia, cel mai mare lăcaş de cult din Moldova, care a devenit catedrală episcopală.
„În anul 1410, s-a sfinţit această biserică în cinstea Prea Curatei Fecioare Maria; s-a clădit de ilustrul domn Alexandru – Vodă, împreună cu mănăstirea Moldavicen, pentru pomenirea soţiei sale, Margareta, care este înmormântată sub baptister. Să se odihnească până la învierea spre viaţa veşnică. Amin”, scria arhiepiscopul Marco Bandini, administrator apostolic al catolicilor din Moldova din secolul XVII.
Biserică catolică de la Baia este asemănătoare edificiilor gotice din Transilvania. Catedrala a fost una dintre cele mai importante construcţii de acest gen, la vremea respectivă, ridicarea ei fiind un gest de curtoazie făcut de Alexandru cel Bun faţă de regatul polon.
„Biserica din Baia a reprezentat în momentul edificării sale, la acea epocă de debut a tânărului stat moldav, un indiscutabil gest de curtuazie politică a înţeleptului domn faţă de puternicii şi agresivii săi vecini poloni. Ea poate fi înscrisă în rândul monumentelor catedrale din această parte a Europei medievale, primordial catolică, marcând în epocă existenţa şi importanţa Moldovei şi implicit a capitalei sale”, a arătat arhitectul Virgil Polizu în lucrarea sa „Monumentul. Lucrările celui de-al III-lea Simpozion <>”.
Episcopia de la Baia ar fi fost înfiinţată la data de 11 noiembrie 1417, papa Martin al V-lea numindu-l episcop pe Ioan de Ryza. O contribuţie importantă la înfiinţarea acestei episcopii catolice a avut-o regele Vladislav al II –lea al Poloniei, care personal i-a cerut acest lucru antipapei Ioan al XXII – lea. Lui Ioan Ryza i-au urmat la conducerea episcopiei de la Baia nu mai puţin de şapte episcopi, ultimul fiind Mihail Marinoski. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, minoritatea catolică din Moldova, implicit din Baia, a avut oarecum de suferit. Bătălia de la Baia din noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467 a reprezentat momentul decăderii oraşului.
Domnitorul moldovean a ars din temelii întreaga localitate, reuşind prin această modalitate să-l învingă pe regele ungar Matia Corvin. Din biserica construită de Alexandru cel Bun nu a mai rămas atunci decât zidurile. După această luptă, majoritatea locuitorilor oraşului Baia s-au mutat, iar în anul 1523, episcopia şi-a încetat existenţa. Biserica catolică din Baia a fost refăcută ulterior în timpul domniei lui Petru Rareş. „Am vizitat oraşul Baia, care are aproape 3.000 de cămine. Am găsit numai 63 de familii de catolici şi aproximativ 316 suflete, unguri şi saşi de neam. Aici sunt două biserici clădite din piatră, una pe jumătate năruită, în care nu se slujeşte, cealaltă destul de frumoasă şi încăpătoare, cu podoabe de altar. În această biserică am găsit ca paroh pe preotul Laurenţiu din Transilvania”, nota la sfârşitul secolului Xvi prelatul Bernardino Qurini, în timpul unei vizite făcute în Moldova.
În anul 1745, în Baia mai erau doar 12 familii catolice, care nu au mai putut întreţine biserica catolică din localitate, care a început să se ruineze.
„Biserica supravieţuieşte prin ruinele zidurilor în care se mai pot vedea urme ale frumoaselor ancadramente din piatră, ale deschiderilor în arc frânt, ale câtorva ferestre şi fragmente decontraforţi. Fiind abandonate, ruinele acestui edificiu cândva monumental, vor continua să se degradeze şi se va pierde şansa conservării unei amprente esenţiale a mediului istoric atât de sensibil al zonei, prin a cărui conservare şi punere în valoare comunitatea locală, îmbogăţind-şi imaginea de purtătoare a diversităţii culturale, ar avea mult de câştigat”, se arată într-un raport din 2009 al Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale.
Citeste mai mult: adev.ro/omuy47
