Depuneri de coroane de flori la bustul „poetului nepereche” Mihai Eminescu, din municipiul Suceava urmată de manifestări culturale la Călineți-Cparcecu susținute, sâmbătă, de elevi ai Şcolii din Călineşti Cuparencu, Şerbăuţi şi Şcoala Populară de Arte „Ion Irimescu” Suceava, acesta este programul primei părți a zilei dedicate luceafărului poeziei românești.
La evenimentul omagial de depuneri de coroane au fost prezenți prefectul județului, Constantin Harasim, consilierul președintelui CJ, Neculai Barbă, reprezentanți ai Primăriei, Centrului Cultural Bucovina, ai Societății Scriitorilor Bucovineni precum și alți iubitori ai poeziei eminesciene.
Trebuie amintit că în aceste zile, se desfășoară și a XXC a ediție a Festivalului Literar „Mihai Eminescu”, fiind prezenți ala eveniment și o parte din participanții la evenimentul cultural.
În fiecare an, acest festivalde desfășoară în perioda în care îl cinstim pe Mihai Eminescu. La ora 13.00 la a avut loc depunere de coroană omagială la bustul poetului Mihai Eminescu; decernarea premiilor „Mihai Eminescu” pentru exegeză eminesciană pe 2015 și microrecital susţinut de elevi ai Şcolii Gimnaziale Putna.
Festivalul literar „Mihai Eminescu”, ediţia a XXV-a, este organizat de Consiliul Judeţean Suceava, prin Centrul Cultural Bucovina şi Societatea Scriitorilor Bucovineni, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Primăria comunei Şerbăuţi, Mănăstirea Putna şi Primăria comunei Putna.
Tot la Putna va avea loc și decernarea premiilor „Mihai Eminescu” pentru exegeză eminesciană pe 2015.
Festivalul îşi propune să comemoreze şi să promoveze imaginea poetului naţional Mihai Eminescu în preajma zilei de naştere a acestuia şi aduce în atenţia publicului, prin lansarile de carte, cele mai noi apariţii editoriale din anul anterior, despre viaţa şi opera poetului naţional. Cele mai bune volume de exegeză eminesciană vor primi Premiul de excelenţă Mihai Eminescu acordat de Societatea Scriitorilor Bucovineni cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina şi un premiu special finanţat de Societatea Scriitorilor Bucovineni.
Profesorul rădăuțean, Petru Bejinariu, a fost și este un iubitor al literaturii românești și imlicit a poeziei eminesciene. El a fost cel care în fiecare an s-a aplecat asupra poetului nepereche Mihai Eminescu.
„Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;/ Acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină/ Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,/ Se stinse-o dalbă stea!”
Acestea sunt versuri din poezia La moartea lui Aron Pumnul, poezia de debut a lui Mihai Eminescu la Cernăuţi.
Născut la 15 ianuarie 1850, cu amintiri din copilăria petrecută pe aceste meleaguri, cu primele clase de şcoală urmate la Cernăuţi, avându-l ca învăţător pe Ioan Litviniuc şi apoi pe profesorii Aron Pumnul, I.G. Sbiera şi Ernst Neubauer, cu mulţi colegi din Bucovina la Viena, cu pregătirea şi organizarea Serbării de la Putna din anul 1871 şi traducerea primului volum al Fragmentelor de istorie a românilor de Eudoxiu Hurmuzachi, Mihai Eminescu a fost îndreptăţit să evoce şi să analizeze viaţa cultural-spirituală a acestui străvechi pământ românesc din perioada dominaţiei austro-ungare.
Coleg de clasă şi, apoi, de universitate cu Mihai Eminescu, Ştefanelli a publicat în 1914 un volum de amintiri despre poetul naţional, cu titlul „Amintiri despre Eminescu”, carte în care sunt redate informaţii importante despre conduita lui Eminescu, despre lecturile preferate, despre preocupările cele mai frecvente ale personalităţii eminesciene în devenire. Mai jos redăm două fragmente semnificative, în opinia noastră, din cartea „Amintiri despre Eminescu”:
„Dacă-i lipsea vreo expresie potrivită sau vreo frază frumoasă, el nu se împiedica de lipsa ei de la scris, ci lăsa un loc gol şi trecea mai departe. Când era lucrarea gata, atunci o cetea de mai multe ori şi acuma începea să corigeze, să netezească, să adauge şi să cizeleze cele ce scrisese, până ce lucrarea căpăta forma frumoasă şi expresia conciză, ce o admirăm în scrierile sale. Cine a avut în mână vreun manuscript al lui Eminescu a văzut câte corecturi cuprindea, câte fraze sunt schimbate şi câte cuvinte şterse şi înlocuite prin altele mai potrivite ” (pag. 97);
„Dar dacă erau o samă de obiecte la care trebuia să-l tragi de limbă ca să discute, erau dimpotrivă altele la a căror discuţie nu rămânea Eminescu niciodată pasiv şi aceasta se întâmpla atuncea când era vorba de păturile sociale din România. El avea ură în contra ciocoilor, a parveniţilor…, care prin gazete, prin adunări şi prin scrieri, debutau cu fraze sforăitoare, lipsite de orice fond şi îmbătau lumea cu apă rece, iubea însă poporul cu toată căldura sufletului său, căci pentru dânsul era poporul masa inconştientă, dar sănătoasă şi necoruptă pe care se sprijină statul şi care ne-a conservat limba, datinele, cântecele şi toată individualitatea noastră etnică” (pag. 114-115).
La împlinirea a 400 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna, studenţii români din Viena au hotărât să transforme aniversarea într-o serbare naţională. Autorităţile austriece au manifestat mai mult decât suspiciuni, încercând să interzică această manifestare, au reuşit doar amânarea ei pentru anul 1871. Din Comitetul de organizare condus de Ion Slavici a făcut parte şi Mihai Eminescu în calitate de secretar, alături de alţi studenţi: Petru Pitei, Pamfil Dan, Sterie Ciurcu, Vasile Morariu, Ion Cocinschi şi Elie Luţia. Aici, la Putna, Eminescu a participat la serbarea „de suflet românesc”, serbare importantă prin idei, costumul nostru naţional, depunerea pe mormântul lui Ştefan cel Mare a unei urne de argint cu pământ din toate teritoriile româneşti şi prin gestul colonelului Boteanu care şi-a depus centironul de aur pe mormânt, dar şi prin muzica lăutarilor conduşi de vestitul Grigore Vindireu. Tot aici a cântat şi elevul Ciprian Porumbescu care, după ce a terminat de cântat, cu un entuziasm deosebit, a alergat la tatăl său, spunând cuvintele devenite celebre: „Tată, am cântat Daciei întregi!”. Serbării de la Putna, cu momente care au rămas în istoria culturii române, i-a urmat Congresul studenţilor români, eveniment în care un rol important l-a avut Mihai Eminescu, aşa cum dovedesc documentele ori scrierile despre această manifestare studenţească.
Un moment cu semnificaţie este faptul că în drum spre Putna, unde trebuia să ajungă pentru pregătirea serbării, Eminescu a fost găzduit de preotul Ioan Mândrilă din Rădăuţi şi primit de prefectul Rădăuţilor Oreste Renney. Pe clădirea unde a locuit preotul Ioan Mândrilă, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina şi Primăria municipiului Rădăuţi au ridicat o placă memorială, moment care mi-a provocat mândrie, onoare şi apartenenţă la un important demers memorialistic. Ulterior, placa a fost coborâtă, deoarece nu erau certitudini ştiinţifice pentru această trecere a lui Eminescu prin Rădăuţi sau din alte motive. Aşa se întâmplă când se înmulţesc eminescologii!
În anul 1875, împreună cu T.V. Ştefanelli, Mihai Eminescu a difuzat în oraşul Cernăuţi broşura lui Mihail Kogălniceanu „Răpirea Bucovinei după documente autentice”, broşură tipărită la Bucureşti. Era perioada când autorităţile austriece pregăteau sărbătorirea a 100 de ani de stăpânire în Bucovina. Şi această activitate publică, cu destule riscuri, arată că Bucovina reprezenta pământul românesc de care Eminescu a fost cel mai direct şi profund ataşat. Ţara marilor voievozi, „cea mai frumoasă parte a Moldovei”, spaţiul atât de frumos prezentat în Sărmanul Dionis, „munţii în lumină,/ Văile în flori”, „Eu sunt născut în Bucovina, tatăl meu e bucovinean” scrie Eminescu în Opere XIII, Publicistică. (manuscrisul 2236). În Bucovina se îmbină istoria cu sacralitatea: la Suceava se află scaunul domniei vechi, aici sunt mormintele celor mai mari domnitori români – Bogdan Vodă, Laţcu Vodă, Petru Muşat şi Ştefan cel Mare şi Sfânt.
În această parte de ţară, deşi „n-a fost luată cu sabia”, situaţia românilor sub dominaţia austriacă era grea în raport cu trecutul lor şi cu statutul celorlalte naţionalităţi, precum ucrainenii şi evreii. După trecerea nordului Moldovei sub dominaţie austriacă, a urmat sacrificarea domnitorului protestatar Grigore Ghica voievod.
Nordul Moldovei a stat sub stăpânirea Imperiului Habsburgic timp de 144 de ani (1775-1918). Despre dominaţia austriacă în Bucovina aflăm date şi din Anuarul I al Liceului de Stat Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi, pe anul şcolar 1921/1922, într-un articol semnat de Emanoil Isopescu :
…„Însă guvernanţilor austrieci li-a lipsit priceperea şi mai ales bunăvoinţa pentru interesele neamului românesc din Bucovina; aproape de la început, şcoala e înstrăinată adevăratului ei scop de a lumina poporul şi aservită scopurilor politice, adecă încercărilor de a germaniza sau poloniza ţara şi de a exclude de la viaţa culturală pe aceia cari doriau să rămână Români buni. Prin deznaţionalizarea poporului român credea guvernul austriac că s-ar înlătura în modul cel mai sigur pericolul unui iredentism “.
,,Măsurile impuse de guvernarea austriacă în Bucovina nu l-au convins pe Eminescu de rolul civilizator al austriecilor, aşa cum astăzi sunt specialişti care susţin acest rol. Dacă avem în vedere numai procesul germanizării populaţiei de români, aducerea în administraţie a ucrainenilor, germanilor şi evreilor şi reducerea autonomiei Bisericii Ortodoxe, iată că avem suficiente argumente spre a spune că Eminescu a avut deplină dreptate, pe care a prezentat-o în articolele din presa vremii. Este adevărat că de la stăpânirea austriacă ne-a rămas un sistem cadastral folosit şi astăzi.Mihai Eminescu a socotit Bucovina drept ţara marilor voievozi, „partea cea mai veche şi mai frumoasă a României”; „pământul nostru cel mai scump”; tărâm matriceal al istoriei românilor…,,susține Petru Bejinariu.
