Sâmbătă 23 Noiembrie 2024, Actualizat acum 327 zile 12:00 am

Aproape 14.000 de persoane din județul Suceava suferă de epilepsie. Medic: Oamenii nu spun, ascund din cauza stigmei sociale

Foto: Polaris Medical

Foto: Polaris Medical

În județul Suceava sunt aproximativ 14.000 de persoane care suferă de epilesie. Dr. neurolog Bogdan Florea, inițiatorul proiectului Telemedicina în Epilepsie, a declarat la Suceava, la inaugurarea Centrului de Epilepsie și Monitorizare EFG, că în prezent nu există o bază de date exactă asupra bolnavilor epilepici ci se ține cont de estimările Organizației Mondiale a Sănătății.

like-facebook„În România, din cauză că nu avem un registru și un jurnal, trăim pe proiecțiile și pe estimările Organizației Mondiale a Sănătății care sunt pe 0,8 până la 4 la sută din populația generală. Cifrele oficiale sunt mult mai mici,undeva la 120.000-130.000 de persoane. Cifrele reale sunt mult mai mari iar medici care se ocupă de epilepsie în țara noastră spun că populația din România se apropie de 400.000 de persoane, fie cu crize epileptice ascunse sau subdiagnosticate sau nevocalizate. Oamenii nu spun de aceste crize, nu este doar vina autorităților. Cum să lupți împotriva a ceva ce nu știi în ce număr și cât de mare este. Oamenii nu spun, ascund din cauza stigmei sociale care îi încearcă și încearcă s-o provoace, să găsească un medic, o soluție la problema medicală pe care o au 400.000 înseamnă mult, undeva 1,5 din populația actuală. Un calcul simplu, județul Suceava are 700.000 de locuitori, a cinzecea parte, 14.000 de locuitori în județul Suceava sunt diagnosticați sau urmează să fie diagnosticați pe tipul de epilepsie, pe tipul de sindromcorect și alegerea medicamentului potrivit. Există înregistrați și la Casa de Asigurări de Sănătate. Numărul este de trei ori mai mic decît cel normal. Vorbesc din parafa medicului”,  a spus Florea.

Criteriile pentru deschiderea acestui centru, la sfârșitul lunii noiembrie, potrivit lui Florea, au fost următoarele: alegerea medicilor neurologi tineri vorbitori de limbi străine dacă se poate, populația, angajamentul medicului dacă vine trei ani consecutiv la curs, angajamentul asistentelor că vin trei ani consecutivi la curs și disponibilitatea de a face 10 la sută pacienți pro bono.

Medicina socială este să faci bine și celor care nu-și permit, să nu fie un club doar al celor avuți sau al celor care sunt cu portofelul în mână. Cluburile Lions susțin categoriile defavorizate astfel încât 10 la sută din pacienții monitorizați și tratați să fie din aceste categorii. Un avantaj al acestui proiect este crearea unei baze de date din care vom învăța cu toții, orașele mai mici nu au privilegiu de a consulta foarte mulți pacienți pe o anumită specialitate, patologie cum ar fi epilepsia și acest obicei ca pacienții să meargă aduc un privilegiu medicilor din centrele universitare. Medici din centre mari au experiența mai bogată iar cei din orașele mai mici nu au șansa să devină mai experimentați. Acest cerc se poate rupe prin înființarea acestui centru de epilepsie în Suceava.Mă bucur că s-a format o echipă de medici neurologi pediatri și de adulți și există continuitate și o calitate a vieții acestor pacienți”, a spus Florea.

În aceeași ordine de idei, dr.Bogdan Florea a spus că susține înființarea unor centre de consiliere atât pentru părinți cu copii epileptici cât și pentru copii care sufere de acest diagnostic pentru a trece mai ușor peste aceste momente.

„Sunt oameni care au făcut sacrificii enorme, oameni care și-au vândut lucruri din casă să meargă în țări străine pentru confirmarea unui diagnostic iar alții au trebuit să meargă la vraci sau la preot. Îndemnul <du-te la preot>, e bun și preotul, dar istoric vorbind este această rușine nedreaptă a acestui etichet că pacientul de epilepsie este posedat, mergeți, faceți exorcizări. Repet, e bun și preotul, dar haideți întâi la un neurolog. Să vedem tipul de epilepsie și ce sindrom are copilul sau adolescentul. Un tratament cu experiența pe care o avem. Și când nu știm întrebăm. Medicina pare individuală dar este un sport de echipă. Dezastrul unui diagnostic în adolescență este ca o ghioacă asupra familiei care nu înțelege ce blestem și de ce e necazul lor. Să spui unui puștan că nu ia permis de conducere sau că nu poate face școala pe care și-o dorește, la vârsta de 17-18 ani este dramatic. Aș dori să se înființeze câte un centru de consiliere, de sprijin pentru adolescenți și pentru părinți care au copii cu epilepsie”, a spus Florea.


Loading...

loading...

Lăsați un comentariu

*