Biserica Sfântul Ilie din satul Sfântu Ilie, comuna Șcheia, ar putea fi consolidată, restaurată și conservată pe bani europeni. Consiliul Local Șcheia colaborează cu Parohia Sfântu Ilie în scopul atragerii de finanțare europeană pentru proiectul „Consolidarea, restaurarea și conservarea ansamblului bisericii Sf. Ilie (biserică, clopotniță, zid de incintă) din satul Sfântu Ilie.
Acordul de parteneriat pentru realizarea proiectului a primit girul deliberativului local, iar Primăria a depus în această săptămână proiectul pentru finanțare la Agenția de Dezvoltare Regională Nord Est.
În urmă cu peste 500 de ani se înălța, în codrul care se întindea la poalele Dealului Crucii din apropierea târgului Sucevei, o ctitorie voievodală ridicată la îndemnul călugărilor de aici: Biserica Sfântul Ilie-Șcheia, cu rang de mănăstire.
În anul 1823 nu exista gard împrejmuitor al bisericii, drumul trecând pe sub peretele ei. Potrivit unui document al bisericii, datând din 1826, tencuielile zugrăvite, mai ales pe partea de miazanoapte, iar clopotnița din lemn de brad era într-o stare avansată de deteriorare și se cerea să fie făcută alta. În anul 1833 se începe înălțarea zidului împrejmuitor din piatră, iar în anul 1844 se reface și turnul clopotniță din lespezi de piatră. În anul 1868 s-au făcut reparații la monument când s-a șindrilit foarte bine, iar noi reparații la biserică și clopotniță s-au făcut în anul 1886, probabil ultimele, dându-i aspectul de astăzi, cu acoperisul din țigla solzi, iar pereții exteriori parțial tencuiți.
Biserica Sfântul Ilie, împreună cu cele trei lăcașuri surori – Biserica Pătrăuți (1487), Biserica Milișăiți (1487, distrusă în 1917) și Mănăstirea Voroneț (1488) – semnalează toate trasăturile caracteristice din epoca Sfântului Ștefan cel Mare.
Pe peretele de vest, ctitorul – Sfântul Ștefan cel Mare – condus de Sfântul Prooroc Ilie, prezintă Mântuitorului biserica, iar pe zidul de sud, Bogdan și Stefan cel Tânăr, maturi, sunt urmați de doamna Maria Voichița. Biserica a fost pictată în întregime în exterior, dar acum se mai păstrează fragmente de pictură pe latura sudică în dreptul pronaosului. Cu timpul a fost distrusă pictura care reprezentată Scara Sfântului Ioan Sinaitul, încadrată în benzi verticale cu motive decorative vegetale. Într-un sobor de sfinți, apare portretul Mitropolitului Varlaam, care binecuvintează Moldova. Doar câteva urme de picturi mai pot fi văzute astăzi.