Senatorul Steliana Miron susține că România are, la ora actuală, cea mai dură lege anti-fumat din Europa. Parlamentarul dă de înțeles că nu fumătorul era marea problemă din România, ci mai degrabă cei care taie păduri, poluează.
„Prea mulți au o problemă cu fumătorii, dar prea puțini au o problemă cu companiile care fac bani din acest viciu. Protejăm libertatea multinaționalelor, dar devenim brusc intoleranți când vine vorba despre libertatea individuală. Într-o țară în care se taie păduri, se poluează din greu și se fură pe rupte, s-a găsit marele vinovat: fumătorul. Într-o țară în care mor mai mulți tineri pe șosele decât răpuși de vreo boală, într-o țară în care microbii și bacteriile colcăie în școli și spitale, fumul din barurile private era, e drept, marea problemă națională. Bine că acum s-a rezolvat. Avem cea mai dură lege anti-fumat din Europa. Mai rămân câteva detalii: niște mii de km de autostradă, școli în care se învață, spitale în care se trăiește și instituții în care funcționarii își fac treaba. În loc de concluzie: știu că fumatul înseamnă moarte, dar mai știu și că binele cu forța se cheamă…”, susține Miron.
Guvernul a publicat un ghid de informare care explică modul în care se aplică legea antifumat care s-a aplicat de joi.
Documentul conţine informaţii despre locurile în care se mai poate fuma şi care sunt obligaţiile administratorilor de spaţii publice închise şi de locuri de muncă. Ghidul conţine şi un capitol legat de amenzile care vor fi aplicate celor care fumează în spaţiile publice închise.
Scopul principal al interzicerii fumatului în spațiile închise de la locul de muncă și în spațiile publice închise este protejarea sănătății angajaților și a cetățenilor care se află în spațiile publice, prin evitarea expunerii la fumul toxic al produselor din tutun.
„Se interzice fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii. Se interzice complet fumatul în unitățile sanitare, de învățământ, precum și cele destinate protecției și asistenței copilului, de stat și private”, se arată în ghidul publicat de Executiv.
Spațiul public este considerat orice spațiu accesibil publicului (de ex. din domeniul cultural-artistic, sănătate, învățământ, alimentație publică, cluburi, baruri, cafenele, etc) sau destinat utilizării colective (de ex. pentru activități comerciale, sportive, târguri, expoziții, etc), indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces.
Spațiul public închis reprezintă orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiș, plafon sau tavan și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent. Prin “perete” se înțelege orice element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat) care limitează, separă sau izolează:
• încăperile unei clădiri/ construcții între ele (pereți interiori) sau de exterior (pereți exteriori) și care susțin planșeele, etajele și acoperișul, respectiv;
• anumite spații ale unui sistem tehnic între ele (pereți interiori) sau sistemul tehnic de spațiul înconjurător.
Având în vedere faptul că spațiile închise pot face parte dintr-o construcție sau dintr-un sistem tehnic (cort, pavilion, chioșc, etc), definirea ”peretelui” trebuie să țină cont de ambele situații:
• ”Clădiri” sunt acele construcții pentru care Legea nr. 50/1991 prevede necesitatea obținerii unei autorizații de construire;
• ”Sisteme tehnice” sunt acele construcții sezoniere sau provizorii care nu necesită autorizație de construire ci doar aviz/ acord de amplasare, în cazul în care se realizează activități economice.
În aprecierea caracterului de închis/deschis al unui spațiu, nu se va ține cont de:
• natura materialului din care sunt confecționați pereții sau tavanul/ plafonul/ acoperișul. Oricare ar fi materialul folosit la construcția pereților sau tavanului (zidărie, textil, lemn, folie plastic, etc) și oricare ar fi densitatea materialului (material perforat, etc), atâta timp cât există un tavan și cel puțin 2 pereți, spațiul respectiv va fi considerat ”spațiu închis”;
• caracterul temporar sau permanent al pereților sau spațiului. Dacă un element de construcție îndeplinește funcția de ”perete” (limitează, separă sau izolează) și este vizibil, spațiul din care face parte va fi considerat ”spațiu închis” chiar dacă elementul respectiv se poate plia, ridica, etc adică este perete doar temporar.
Spațiile care au închideri laterale sau/și acoperiș retractabile adică structuri care se pot plia, ridica, deschide, deplasa, porni, etc astfel încât să formeze temporar pereți/acoperiș, vor fi considerate:
• spații deschise atunci când structura este complet pliată/ ridicată, etc astfel încât peretele/ acoperișul nu este deloc vizibil;
• spații închise atunci când structura este deschisă/ coborâtă.
Spațiul închis de la locul de muncă
„Locul de muncă reprezintă locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității. În cazul în care într-o zonă a unui spațiu pentru locuit se desfășoară activitate economică, atunci respectiva zonă devine loc de muncă, iar fumatul este interzis”, potrivit documentului emis de Guvern.
