Învăţătorul Doru Luchian, din Soloneţ – Todireşti, a făcut o pasiune pentru confecţionarea măştilor, dar şi a costumelor pentru mascaţi. Măştile făcute de profesorul Doru Luchian au fost expuse mai multe galerii din ţară, dar şi din China, Finlanda, Olanda sau Statele Unite ale Americii.
Sărbătorile de iarnă din Bucovina au un farmec deosebit pentru că sătenii din această parte a ţării păstrează cu sfinţenie obiceiurile străbunilor: Pluguşorul, Buhaiul, Irozii, Dansul mascaţilor. An de an, grupurile de copii, adolescenţi sau flăcăi pornesc prin casele oamenilor din sat pentru a le vesti trecerea într-un nou an şi a le face urări de sănătate şi belşug în toate.
Grupurile de urători de toate vârstele, îmbrăcaţi în costumele tradiţionale, cu sumane groase, purtând căciuli împodobite, bice şi clopoţei, sunt primite cu drag, iar gazdele îi răsplătesc cu mere, nuci, covrigi sau colacei. Învăţătorul Doru Luchian, din Soloneţ – Todireşti, a făcut o pasiune pentru confecţionarea măştilor, dar şi a costumelor pentru mascaţi. El este îndrăgostit de tradiţii. Cel mai mult iubeşte însă tradiţiile de Anul Nou, când pe uliţele satului ies urătorii şi mascaţii. Doru Luchian este instructor la Ansamblul de copii „Plugușorul”, formație ce a fost reactivată de domnia sa. Potrivit cadrului didactic, se urmărește promovarea tradițiilor din zonă, inclusiv cele de Anul Nou.
De 40 de ani învățător în sat
Pentru a întâmpina Anul Nou aşa cum se cuvine, meşterul munceşte din greu tot anul. Având rădăcinile în comuna Boroaia, zonă bogată în tradiţii şi obiceiuri de iarnă, Doru Luchian a dus cu el şi la Soloneţ, unde este învăţător de aproape 40 de ani, bucuria jocului, a muzicii, a colindelor şi urăturilor.Cele mai multe măşti confecţionate de învăţător sunt haioase, colorate, având rolul de a binedispune oamenii. Doar pe unii oameni, pentru că pe alţii îi indispun… Atunci când este ironizat un „edil al satului”, un „activist de partid”, un personaj „depăşit de timpuri”, învăţătorul îşi atrage antipatii şi duşmani. De pe urma lor a avut de „tras” de-a lungul timpului, chiar a fost dat afară dintr-o funcţie de conducere într-o instituţie culturală pe acest motiv, că „se ia de cine nu trebuie”.
Ca să faci o mască, trebuie să pui mult suflet. Când pui masca pe faţa unui om, trebuie să fie veselă şi trebuie să-i scoată în evidenţă calităţile sau defectele sale. Masca e făcută să aducă „bună dispoziţie şi bucurie oamenilor”.
Doru Luchian are 60 de ani şi e învăţător de 40 de ani. Primul an la catedră a însemnat şi primul an în care şi-a descoperit pasiunea. În localitatea suceveană Soloneţ, din Bucovina, tradiţiile sunt sfinte, iar domnul învăţător e meşterul satului şi primul în perpetuarea tradiţiilor. Ca un copil mai mare, căruia îi place să se joace, ia o bucată de piele de oaie, cu tot cu blana cârlionţată, îi pune plete împletite, dacă vrea să facă o mască feminină, sau ceva mai scurte, dacă vrea să facă o mască pentru voinicii satului.
„M-au încântat obiceiurile de iarnă şi m-am gândit să fac pentru copii şi pentru sufletul meu.Pletele sunt din in sau din cânepă. Se găsesc mai greu. Unele bătrâne mai au ceva material prin podurile caselor. Dacă aş cultiva eu, m-ar închide pentru trafic de droguri”, spune învăţătorul.
Apoi taie o gaură pentru gură şi două pentru ochi. Pune şi fasolele, adică dinţii, limba şi nasul, care reprezintă varianta exagerată şi foarte haioasă a celui pe care l-a luat drept model. Nu face doar măşti antropomorfe, ci şi zoomorfe, Nu a învăţat de la nimeni această artă. A deprins-o pe parcurs. De câţiva ani buni încearcă să le insufle şi copiilor, care-i sunt elevi, pasiunea pentru artă. Prichindeii care acum sunt pe la facultăţi au fost primii care au participat la opţionalul „Tradiţii şi obiceiuri din Moldova” unde au cusut măşti, au încondeiat ouă şi au învăţat colinde.
Oricine vrea să înveţe este primit lângă meşter. Atât doar să-i placă. Și chiar dacă opționalul nu mai este, copii sunt pasionați de tradiții. Când pleci la colind, mai ai nevoie şi de altceva decât de măşti. O căpriţă, un cerb, un struţ, un căluţ. Mâinile lui Doru Luchian se pricep să facă şi astfel de animale din lemne, cergi, podoabe sau vesce, adică nişte cercuri care ţin oasele de lemn ale animalului la un loc. Are confecţionaţi aproximativ zeci de căiuţi care clămpăne , căpriţe, cerbi, , urși şi un struţ obraznic, cu un gât lung şi cu un cioc care clămpăne şi fură căciulile şi baticurile colindaţilor. Pericolul care îi pândeşte pe toţi este timpul. „Sunt greu de depozitat. Mai pun naftalină în măşti să le apere de molii, dar se autodistrug în timp”. Învățătorul lucrează pe bază de comenzi așa că e greu de găsit în atelierul său măști adunate.
