Biserica “Sf. Dumitru”, ctitorie a domnitorului Petru Rareș, s-a dovedit luni a fi neîncăpătoare pentru cei peste 1000 de suceveni prezenți la hramul acestui lăcaș de cult. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de peste 20 de preoți din Protopopiatul Suceava. Între credincioși s-au aflat primarul Sucevei, Ion Lungu dar și fratele acestuia, cunoscut ca un prosper om de afaceri din Suceava.
La slujbă au asistat și credincioși care nemaiavând loc în biserică au fost nevoiți să stea afară înfruntând vremea capricioasă. Enoriaşii au adus în această zi de hram, după cum este tradiţia, colaci, colivă, vin, pentru pomenirea celor adormiţi, dar şi prăjituri, fructe, untdelemn, vin, pâine, pentru sănătatea celor care poartă numele Dumitru.
Preoţii care slujesc la această biserică, pr. paroh Nicolai Horga, pr. prof. Aristarch Cojocar, pr. Mihai Iulian Florea, pr. Iustinian Remus Cojocar, pr. Adrian Duţuc, sunt sprijiniţi în permanenţă de Consiliul şi Comitetul Parohial.
„Este o mare sărbătoare pentru creștini și sunt nelipsită de la slujbele religioase. În fața bisericii, a fost scoasă o icoană ce îl reprinzintă pe Sf Dumitru unde credincioșii s-au putut închina și ruga iar apoi au fost miruiți de către pr. Iustinian Remus Cojocar. Prin credință și rugăciuni am reușit să trec prin multe necazuri”, ne-a spus una dintre sucevence prezentă la slujbă.
După oficierea slujbei, credincioșii au primit pachete cu mâncare, iar alții au fost invitați la o masă cu hrană caldă în prăznicarul bisericii.
Biserica se ridică pe una din colinele Sucevei, în partea de nord-est a orașului, potrivit site-ului oficial al acestui așezământ de cult. Zidită din piatră, cu turla împodobită cu cărămidă smălțuită, biserica este de dimensiuni destul de mari, având lungimea exterioară de 35 m, lățimea de 10 m, iar înălțimea totală de 27 m, fiind unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură din veacul al XVI-lea.Astfel, se poate vedea din depărtare turla bisericii, precum și Turnul Clopotniță, zidit de Alexandru Lăpușneanu în anul 1861, menit să fie probabil și un punct de observare.
Potrivit istoricului acestei biserici, pe locul în care se află astăzi a fost ridicată la început o frumoasă mănăstire cu hramul “Sfântul Dimitrie”, de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504), care se întorsese victorios după lupta de la Grumăzești.
Din motive necunoscute, așezământul s-a dărâmat, iar în locul lui, Petru Rareș, domn al Moldovei (1527-1538; 1541-1546), a ctitorit biserica cu același hram, între anii 1534-1535.Actuala biserică a fost zidită după un plan general asemănător Bisericii “Sf. Gheorghe” din Hârlău, la care s-a adăugat însă pridvorul, un element caracteristic perioadei în care a fost construită.Planul construcției este triconic, cu o turlă pe naos, ridicată pe cele două sisteme de arce moldovenești. Are patru încăperi: altar, naos, pronaos și pridvor.Intrarea în biserică este situată în partea dinspre miazăzi a pridvorului.
Deasupra ușii, de factură gotică, în partea dreaptă, se găsește pisania bisericii, care, potrivit sursei citate, constituie un semn al influenței Renașterii asupra arhitecturii moldovenești din veacul al XVI-lea.Inscripția prezintă în partea ei superioară doi îngeri, care țin o cunună de frunze în mijlocul căreia se găsește stema țării. Subiectul acestei sculpturi se găsește la Vatican, pe o balustradă din Capela Sixtină, unde cei doi îngeri poartă armele papei Sixt al IV-lea, opera fiind atribuită lui Nino da Fiesole.
Textul pisaniei este următorul: “Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, să zidesc biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului Slăvitului marelui mucenic și purtător de biruință, Dimitrie izvorâtorul de mir.Și s-a început a zidi în anul 7042 august 10 și s-a isprăvit în anul 7043 august 30 și s-a sfințit cu mâna preasfințitului Mitropolit Teofan”.Biserica a fost pictată în frescă, atât în interior cât și în exterior, între anii 1537-1538, la scurt timp după zidire. În prezent, pe exterior mai există urme din vechea pictură, pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă în relief).
Exteriorul a fost ulterior tencuit pe celelalte laturi.În interior, se păstrează pictura originală, acoperită pe alocuri (calota turlei, conca altarului, glaful ferestrei din altar și luneta portalului) cu un al doilea strat de pictură din secolul al XIX-lea.Pictura din interior, înnegrită și deteriorată, a fost restaurată, lucrarea fiind terminată în anul 2004. Pe 20 iunie 2004, la slujba de resfințire au fost prezenți pe lângă soborul de preoți și ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi PS Ioachim, Episcop Vicar al Episcopiei Romanului.
