Foto: teologie.md
Începutul lunii octombrie reprezintă ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, cunoscută în popor şi sub denumirea de Pocroave. Este un moment în care rugăciunile de ajutor și ocrotire la Maica Domnului fac minuni. Acoperamantul Maicii Domnului îi ține sub protecția lui pe toti creștinii care vor să fie feriți de încercări și de suferințe.
Sfântul Sinod al BOR a decis ca în acest an sărbătoarea să fie marcată în calendarul otodox, în premieră, cu cruce roșie.
Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere în această biserică, pentru salvarea cetăţii care era asediată.
La ora patru dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh şi rugându-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ţinut în mâini deasupra capetelor credincioşilor. În jurul ei se aflau apostolii, sfinţii şi mucenicii.
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?” Iar Epifanie a zis: „O văd, Părinte, şi mă minunez!”.
“Acoperământul Maicii Domnului” este sărbătoarea cu care se încheie cele două luni ale anului, august si septembrie, în care este cinstită în mod deosebit Maica Domnului. Anul bisericesc este diferit de anul civil, el începând la 1 septembrie si încheindu-se la 31 august. De aceea, sărbătorile cele mai importante ale începutului si sfârsitului de an bisericesc sunt închinate Maicii Domnului, pentru cã ea este „începutul mântuirii oamenilor”. În constiinta oamenilor s-a fãcut asociatia între acoperirea pãmântului cu brumã si acoperirea capului fetelor mari îmbroboditul cu basma la nuntã, ca semn al trecerii la statutul de femeie mãritatã, potrivit Romania Tv.
Fetele mari se rugau divinitãtii Pocroavã sã le acopere capul cu pãr bogat si frumos, ca sã placã flãcãilor, dar si sã le acopere capul în sensul mãritatului. Pãrul lung era un însemn al puterii si divinitatea se îndura adesea de rugãciunile fetelor, dându-le pãr frumos, ajutându-le astfel sã-si gãseascã ursitul mai repede. Se considerã cã în era crestinã biserica a adaptat la ziua aceasta o sãrbãtoare religioasã cu sens apropiat Acoperãmântul Maicii Domnului.
S-a fãcut legãtura între notiunea acoperirii pãmântului cu brumã si continutul traditiei crestine care povesteste urmãtoarele: odatã, la Mãnãstirea Vlahilor din Constantinopol stãteau si multi greci care se rugau la Dumnezeu sã-i izbãveascã de dusmani. Iesind afarã staretul mãnãstirii, cuviosul Andrei, privind spre cer, a vãzut-o pe Maica Domnului, înconjuratã de sfinti, rugându-se la Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat acoperãmântul de pe cap si l-a întins deasupra crestinilor, care se aflau la mãnãstire. Acoperãmântul strãlucea „mai mult ca soarele”. Dimineata, tot orasul stia despre minunea vãzutã de Sf. Andrei.
De la aceastã întâmplare, în amintirea minunii, a rãmas sãrbãtoarea numitã Acoperãmântul Maicii Domnului. Întru cele mai de pe urmã cumplite vremi, când s-au înmultit pãcatele noastre, s-au înmultit si primejdiile asupra noastrã, când s-au împlinit cuvintele Domnului: „Cã se va scula limbã peste limbã si împãrãtie peste împãrãtie, si va fi foamete si ciumã, si cutremure pe alocuri”; când ne supãrã pe noi nãvãlirile celor de alt neam, rãzboaiele cele dintre noi si rãnile cele purtãtoare de moarte, atunci prea curata si prea binecuvântata Fecioara Maria Maica Domnului ne dã nouã acoperãmântul sãu sã ne acopere, si sã ne pãzeascã pe noi sub acoperãmântul sãu nevãtãmati.
În unele sate, de Procoave, vitele sunt stropite cu apã sfintitã, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.
În ziua sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului gospodinele isi servesc rudele si oaspetii cu placinte de post, umplute cu mere sau cu dovleci.
Exista o credinta printre batranele de la tara, conform careia, daca este taiat azi, parul ramane in legatura cu corpul. Din acest motiv nu trebuie aruncat si nici ars, fiindca poate fi luat de vrajitoare sau de oamenii rai, care fac diverse farmece.
