Uniunea Polonezilor din România va sărbători, sâmbătă, 25 de ani de la înființare. Deputatul minorității polone, Gherazer Longher, care este și președintele Uniunii Polonezilor din România a declarat că această împlinire a celor 25 de ani de la înființare nu poate fi trecută cu vederea, fiind un eveniment foarte important pentru etnicii poloni. Evenimentul va include cu deschiderea festivității la Casa Polonă din Suceava, prezentarea Uniunii Polonezilor din România, vernisajul expoziției dedicate împlinirii celor 25 de ani de la înființare și deplasare la Solonețul Nou. Aici va avea loc sfânta liturghie și un program artistic susținut de formații ale etniei polone. 
Ziua de va încheia cu un picnic, tot la Solonețul Nou.Uniunea Polonezilor din România a fost înregistrată oficial la 16 martie 1990, în București, cu denumirea Uniunea Polonezilor din România “Dom Polski”. În prezent, potrivit site-ului oficial al organizației, aceasta cuprinde 15 asociații locale. Sediul conducerii Uniunii se află în Casa Polonă din Suceava, construită în anii 1903-1907 și redobândită de către polonezi, după anii comunismului, în anul 1996. Uniunea Polonezilor este unica organizație a polonezilor din România și cuprinde comunitățile poloneze din Bucovina precum și polonezii răspândiți în țară. Uniunea activează, în principal, în scopul păstrării și cultivării tradițiilor, învățării limbii polone, menținerii legăturilor cu Polonia și manifestă grijă față de comunitățile poloneze din România. Uniunea Polonezilor din România “Dom Polski” a luat ființă din inițiativa unui grup de polonezi din București. Președintă a fost aleasă atunci Xenia Grabska-Stoica, iar vicepreședinți Andrei Răuță și Mihai Rainer. În 20 mai 1990 a fost înființată Asociația Polonezilor din Suceava. Președintele ei a fost Antoni Rojowski.La Congresul Uniunii Polonezilor din România care a avut loc la Suceava în zilele de 13-14 aprilie 1991, cu participarea Asociațiilor nou înființate în Bucovina, Antoni Rojowski a fost ales președinte. În scurt timp sediul organizației a fost mutat la Suceava.
În perioada 1990-1992, primul deputat din partea minorității poloneze în Parlamentul României a fost Antoni Linzmeier. Următorul președintele al organizației, Jan Piotr Babiasz, a fost timp de două legislaturi și jumătate (1992-1996; 1996-2000) și deputatul minorității poloneze. În 2002, după decesul acestuia, președinte al Uniunii a fost ales Ghervazen Longher, care a fost și reprezentantul în Parlament al UPR, în următoarele legislaturi. Ghervazen Longher este reprezentantul în Parlament al Uniunii Polonezilor din România “Dom Polski” și în actuala legislatură.
Sediul Uniunii Polonezilor din România este la Suceava
Încă din perioada Evului Mediu , negustorii polonezi aflați pe teritoriul Moldovei au avut o clădire proprie care a servit de loc de odihnă, întâlnire și sfat. Această casă este amintită într-un hrisov din 1408 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432).
La data de 21 mai 1903 a fost înființată Societatea Polonă de Lectură din Suceava, al cărei scop era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În același an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură al etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului de lângă parcul central al Sucevei. Aici erau organizate reprezentații teatrale susținute de actorii din Cernăuți precum și de alte trupe din România, serate de muzică clasică organizate de Reuniunea muzicală „Ciprian Porumbescu”, întâlniri cu prilejul unor aniversări. De asemenea, anual se țineau aici două concursuri de dans pentru locuitorii din oraș.
În anul 1912, în Casa Polonă au fost instalate primele aparate de proiecție cinematografică din orașul Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice.
După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca sediu clădirea Casei Polone. Ansamblul a început să funcționeze începând din anul 1954.
În iulie 1984, a fost înființat Teatrul Municipal Suceava, secție a Teatrului Național ,,Vasile Alecsandri din Iași . La această instituție au fost repartizați un regizor și 10 tineri actori, printre care:Radu Duda,Carmen Tănase și Adrian Păduraru.Ulterior au fost transferați și alți actori. În decembrie 1984, în prezența a 800 de spectatori, a avut loc prima reprezentație a Teatrului Municipal Suceava în sala mare a Casei de Cultură
Autoritățile orașului Suceava au hotărât atribuirea clădirii Dom Polski ca sediu al Teatrului Municipal. În acea perioadă, vechiul edificiu prezenta un grad înalt de uzură și nu dispunea de utilități și instalații. În anul 1984, clădirea a fost reconstruită, prin consolidarea fundațiilor și prin demolarea și refacerea pereților aflați în pericol de prăbușire, precum și a acoperișului. Lucrările s-au efectuat după planurile arhitecților Gheorghe Pintilescu și Constantin Rabiniuc, șef de santier fiind inginerul Galan. Clădirea a fost reconstruită într-o manieră modernă ce îmbină elemente arhitecturale autohtone de tip medieval cu altele moderniste, cu placaje de cărămidă aparentă de tip Bracta, constituindu-se într-o punte de legătură între clădirile medievale din centrul orașului și noul ansamblu de locuințe din vecinătate.
Interiorul edificiului a fost reamenajat prin construirea unei spațioase săli de spectacole, cu balcon și cu un foaier placat cu dale de marmură. Noul local a fost inaugurat în septembrie 1985, cu spectacolul „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind . În cei cinci ani de activitate, Teatrul Municipal din Suceava a montat și jucat 11 premiere, două recitaluri actoricești și un spectacol jubiliar. În februarie 1990, Teatrul Național din Iași a desființat Secția din Suceava.
Retrocedarea clădirii către comunitatea poloneză
După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București , a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, a redobândit în anul 1996, prin hotărâre judecătorească, Casa Polonă din Suceava. Sediul conducerii Uniunii a fost stabilit în această clădire.
La 21 mai 2003, în stânga intrării în clădire, au fost amplasate două plăci de marmură (una în limba poloneză și una în limba română) la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Societății Polone de Lectură din Suceava și de la începerea lucrărilor de construcție a Casei Polone.
În decursul timpului, Casa Polonă a primit vizita unor înalți demnitari atât ai statului polonez, cât și ai statului român: arhiepiscopul de Liov Józef Bilczewski (1905), generalul Józef Haller (19 septembrie 1939), consulul Poloniei la Cernăuți, Tadeusz Buynowski (1940), primatul Poloniei, cardinalul Józef Glemp (10 octombrie 1992), nunțiul apostolic în România, Janusz Bolonek (9 martie 1996), președintele Poloniei, Aleksander Kwaśniewski (15 mai 1996), deputatul polonez Mieczysław Jedoń (1998), mareșalul Senatului Poloniei, Alicja Grześkowiak (1999), mareșalul Senatului Poloniei, Longin Pastusiak (2002), prințul Radu de Hohenzollern-Veringen și principesa Margareta de Hohenzollern-Sigmaringen (12 mai 2003), precum și ambasadorii Poloniei în România.
În prezent, în clădirea Casei Polone din Suceava funcționează Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, aici aflându-se și sediul Uniunii Polonezilor din România „Dom Polski”.
În 1991 a apărut la București primul număr al publicației “Polonus” — organul de presă al Uniunii Polonezilor din România Atunci era o publicație trimestrială, cu format A3 într-un tiraj de 500 de exemplare. În ianuarie 1995 sediul redacției și tipărirea a fost mutată la Suceava. De atunci Polonus-ul a devenit publicație lunară. Pe lângă aparițiile lunare, au apărut câteva numere dedicate unor evenimente importante, cum ar fi Centenarul Societății de Ajutor Frățesc și Lectură Polonă din Suceava din 2003 sau moartea papei Ioan Paul al II-lea.
