Georgeta Zbihli, din Rădăuți, este una din milioanele de români care au luat drumul străinătății după ce au văzut că salariul pe care îl luau în România era departe de a le asigura măcar un trai decent. A fost redactor de radio la prima echipă de jurnaliști din Rădăuți, însă nu s-a dat deoparte și de la alte activități care aveau să-i apară. De câțiva ani este în Torino și speră ca într-o zi să revină pe meleagurile natale pentru a câștiga din nou un ban pe pământ românesc. Chiar dacă acum câștigă peste 1.000 de euro pe lună, dorul de casă nu poate fi înlocuit.
„În 1994, am trecut selectia pentru prima echipa radio din orasul Rădăuți, după școala radio pe care am făcut-o. În 29 iulie 1995 radio top 91 și-a deschis undele în orașul nostru . Era o noutate și o oportunitate pentru o mână de tineri dornici de afirmare. Am început o emisiune împreună cu Oana Băncescu, dar simțeam că nu acolo îmi este locul. Propunerea directorilor radio de atunci de a încerca să punem în undă o emisiune de muzică populară a fost o provocare pentru mine și așa am început cariera mea de redactor de folclor.Ușor, ușor,în timp, emisiunea a avut așa o priză la auditoriu că nu a lipsit în nici o zi din săptămână ,aici am trăit cele mai frumoase experiențe profesionale din viața mea….emisiuni antrenante ,invitați de seamă din lumea cântecului popular,interviuri inedite. 
Am avut marea satisfacție să am în studio sau în interviuri telefonice majoritatea interpretilor de folclor de mare marcă – Sofia Vicoveanca, Ion și Ionuț Dolănescu, Maria Dragomiroiu, Daniela Condurache, Valeria Peter Predescu și lista poate continua. Așa am luat legătura cu toate radiourile și televiziunile din țară cu emisiuni de gen cu care am avut o colaborare foarte eficientă și frumoasă în același timp. Viața mea în radio a durat din 1995 până în 2005 în același timp m-am ocupat și de partea economică ,să zicem așa ,ca agent comercial radio. Nu a stat departe de mine și presa scrisă unde am scris interviuri cu personalități din acea vreme ,,Punct rădăuțean,, și ca agent comercial am mai colaborat cu ,,7 zile rădăuțene,, și „Săptămânalul de Rădăuți”.
În 2002, Radio top 91 a fost cumpărat de omul de afaceri de la acea vreme, Aurel Olărean, devenind Radio Gold, iar după 3 ani și jumătate în care am rezistat cu stoicism a menține emisiunea și verticalitatea (prietenii știu de ce )…am renunțat. Multă vreme mergea mașina din reflex pe drumul radioului, am suferit mult ca în puțin timp o persoană care nu știa nimic despre radio și dorea doar împroșcare cu noroi, distrugea tot ce am făcut noi timp de șapte ani. Am plecat….și m-am angajat la ,,Săptămânalul de Rădăuți,, unde mi-am desfășurat activitatea timp de doi ani. Pentru o zi am fost tentată să calc pe principiile mele bine sudate și să mă întorc în radio,simțeam că viața me este doar acolo unde, cu soț, cu copil, am crescut împreună, dar viața îmi pregătea o nouă provocare, o nouă experiență”, își amintește rădăuțeanca.Și avea să pășească pe ușile unui alt domeniu, un nou loc de muncă.
„În ziua când eram tentată să contactez noua proprietara a radioului, fiica politicianului, buna mea prietena Crina Pascal m-a sunat și m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un concurs pentru educator la Căminul de copii cu probleme de familie din oraș . Nu știam ce să decid, dar tentația era de a încerca o nouă experiență. Așa din nou alegi , am învățat și am dat examen și în 1 aprilie 2007 am început activitatea la acest cămin. Perfecționista cum mă știu și din toamnă am început și facultatea de psihologie pe care am terminat-o în 2010 , an în care m-am decis să „încerc marea cu degetul” și să plec în străinătate-consecință a perioadei de criză și a ultimului salar luat în septembrie 2010. Știi mă gândeam uneori cum priveam lucrurile când eram în țară, câștigam bani frumoși și eu și soțul meu și mereu mă întrebam cum rezista aceste femei să stea departe de familie de copii ….Am înțeles abia după ce am făcut ceva ani de străinătate.Nimeni nu va înțelege zbuciumul , gândurile și trăirile celor plecați afară”, ne–a destănuit Geeorgeta.
Ea spune că banii câștigați în țară erau insuficienți și a fost nevoită să plece şi doar cei care au lucrat cât de cât peste hotare, înțeleg ce se află în inimile și sufletele celor care sunt departe de casă.
„Doar cei ce au muncit cât de puțin departe de casă. Vedeam pe pagina lui Măruță, după emisiunea cu acel caz cu individa care se comporta urât cu bătrâna, că o sumedenie de doamne aruncau cu noroi numindu-ne putori-„stați în țară dacă este aşa greu- știi și bărbații mergeau în trecut la război gândindu-se că e greu sau că vor muri și totuși mergeau din datoria de a apăra pământul străbun. Așa și noi cei care ne sacrificam, o facem pentru a oferi familiei un trai mai bun. După criza explodată în 2010 ultimul meu salar la cămin era de 600 RON, cam 400 venea căldura și întreținerea, dar ce faci cu celelalte cheltuieli? Aici în funcție de cum prinzi orele și categorie câștigi între 800-1200 de euro pe lună. Oare te mai poti întreba de ce te sacrfiici? E adevarat că munca nu e grea fizic dar psihic obosești după ceva timp. Dar cum am mai spus-o de multe ori banii nu au miros și când vezi că luna a trecut, banii grămadă vin și poți oferi copiilor ceva mai mult decât ai fi putut face cu banii din țară sau macar decența de care avem nevoie zi de zi, vezi viața cu alți ochi. 
Eu am avut noroc de două familii în acești ani, unde am fost tratată ca și copilul lor fără să ma simt umilită ,înjosită. Am fost respectată mereu și apreciată dupa felul cum am îngrijit bătrânele și am ținut casele. Pentru că așa este munca, stai singură cu un bătrân care are nevoie la orice pas de tine sau chiar este dependent de tine.Oricât de mare ar fi sacrificiul când vezi că niciodată portofelul nu e gol, când la orice ora poți lua un avion să mergi să-ți vezi copiii, nepotul, nu mai conteaza cine te judecă, de ce faci sacrificiul !!!Pentru că în acești ani e drept am pierdut multe momente frumoase sau triste din viața familiei mele dar când mă voi întoarce acasă pentru totdeauna nu ma voi gândi în ce zi vine pensia…Ce poate fi mai frumos decât să ții de mina nepoțelul …să îți ceara ceva și tu să nu ai cum zice ,,nu se poate că nu avem bani….,, Cu toate acestea durerea cea mai mare rămâne aceeași. Că noi toți cei care muncim în străinătate, pe bani, am putea face ceva pentru țara noastră, sistemul de la noi ar putea profita de experiența noastră de ceea ce suntem în stare să facem nu doar de valuta pe care o trimitem în țară.Sunt jurnalist și psiholog și sunt sigură că dacă m-aș întoarce acasă nu aș sta cu mâinile în sân …”, ne-a mai spus rădăuțenaca.
Eu am avut noroc de două familii în acești ani, unde am fost tratată ca și copilul lor fără să ma simt umilită ,înjosită. Am fost respectată mereu și apreciată dupa felul cum am îngrijit bătrânele și am ținut casele. Pentru că așa este munca, stai singură cu un bătrân care are nevoie la orice pas de tine sau chiar este dependent de tine.Oricât de mare ar fi sacrificiul când vezi că niciodată portofelul nu e gol, când la orice ora poți lua un avion să mergi să-ți vezi copiii, nepotul, nu mai conteaza cine te judecă, de ce faci sacrificiul !!!Pentru că în acești ani e drept am pierdut multe momente frumoase sau triste din viața familiei mele dar când mă voi întoarce acasă pentru totdeauna nu ma voi gândi în ce zi vine pensia…Ce poate fi mai frumos decât să ții de mina nepoțelul …să îți ceara ceva și tu să nu ai cum zice ,,nu se poate că nu avem bani….,, Cu toate acestea durerea cea mai mare rămâne aceeași. Că noi toți cei care muncim în străinătate, pe bani, am putea face ceva pentru țara noastră, sistemul de la noi ar putea profita de experiența noastră de ceea ce suntem în stare să facem nu doar de valuta pe care o trimitem în țară.Sunt jurnalist și psiholog și sunt sigură că dacă m-aș întoarce acasă nu aș sta cu mâinile în sân …”, ne-a mai spus rădăuțenaca.Femeia spune că nu se va întoarce în ţară atâta timp cât Guvernul nu va asigura un trai decent.
„Dar atâta timp cât Guvernul nostru nu ne poate asigura un trai decent preferam sacrificiul, depărtarea, dorul de casă de cei dragi … cum zice bucovineanul nostru…cu burta plină și cu bani în tașcă. Chiar dacă lumea te vede acea persoana de acasă, cazul meu,, doamna Geta de la radio,, nu îmi este rușine că am spălat bătrânele, că le-am îngrijit ca pe copii …că de multe ori eram la pământ cu nervii, sunt mândră că mi-a dat Dumnezeu putere și răbdare să câștig respectul şi admirația oamenilor cu care mă înconjor aici. Mulțumesc Ageenției SANTA ROSA care îmi supraveghează activitatea și m-a plasat mereu în locuri de muncă unde cu onoare am făcut ceea ce trebuie, cu mare demnitate și responsabilitate. Normal că am vise ca tot omul….să adun familia grămăjoară, oriunde ar fi numai să fim împreună, iar pe plan profesional să mai fac ceva ani sacrificiul să mă pot întoarce acasă și rădăuțenii mei să poata asculta din nou la radio emisiunea mea de folclor. În acești aproape cinci ani departe de casă pot spune că pe lângă munca de zi cu zi am avut marea șansă s vizitez multe locuri frumoase din Italia.Franța, Elveția și Germania, cadou ce mi l-am oferit că răsplată a sacrificiului făcut. Urez cititorilor multă sănătate și gânduri bune!, a conchis Georgeta.
