Impotriva executorului judecătoresc rădăuţean Sorin Ovidiu Hojda procurorii parchetului din localitate au început urmărirea penală sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni într-un dosar în care actor principal este şi Sorin Daniel Colev, zis Tom, vicoveanul care în anii ’90 speria autorităţile nemţeşti, cautat acum prin toată ţara pentru că are de executat o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru un viol din anul 2003. Victima celor doi este omul de afaceri din Vicovu de Jos Ioan Carcea, patronul falimentarei fabrici de încălţăminte Agdesy.
Executorul Hojda este urmărit penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la abuz în serviciu, înşelăciune şi complicitate la înşelăciune.
Acesta deţinea în anul 2012, când s-au petrecut evenimentele ce au dus după doi ani la dosarul penal ce îl vizează trebuia să reprezinte, în calitate de executor bancar, interesele BCR Rădăuţi, bancă ce îi acordase afaceristului Ioan Carcea un împrumut în sumă de 220.000 de euro. Printre bunurile cu care acesta girase creditul se afla şi vila sa din Vicovu de Jos, cu terenul şi anexele aferente. Preţul real al bunurilor era estimat de proprietar în momentul în care a fost angajat împrumutul, de 150.000 de euro. BCR, prevăzătoare ca orice bancă a efectuat cu experţii proprii o evaluare la sânge şi a constatat că de fapt imobilul valoarează numai 387.550 de lei, puţin sub 100.000 de euro, la cursul de la acea vreme. Raţiunea pentru care s-a stabilit valoarea mai mică decât cea considerată reală, are justificare pentru bancherii care au căutat să obţină cât mai multe gajuri la împrumutul acordat şi pe atunci Carcea avea ce garanţii să depună, având în funcţiune o fabrică de încălţăminte în plină dezvoltare chiar peste drum de casă.
Când afacerea cu papuci Agdesy a picat iar împrumutul nu a mai fost restituit, banca a încercat să îşi recupereze paguba, valorificând bunurile ipotecate. Si aici a intrat în scenă Sorin Ovidiu Hojda, care a preluat dosarul de executare asumându-şi rolul de a organiza şi o licitaţie pentru vânzarea vilei lui Ioan Carcea. La licitaţia pusă la cale de executor, din data de 14 februarie 2012, nu s-a prezentat decât un singur client, în persoana lui Sorin Colev – Tom. Acesta trebuia, potrivit legii, să depună o garanţie de 10 % din valoarea evaluată a imobilului (38.755 lei), lucru care nu s-a întâmplat. Cu toate acestea, licitaţia a avut loc iar Colev a oferit pentru averea lui Carcea suma de 80.000 de lei, cam 18.000 de euro, de aproape 5 ori mai puţin decât valoarea evaluată de bancă şi de peste opt ori sub valoarea reală estimată de proprietar. Practic, preţul unei garsoniere modeste.
Urmează o suită de mişcări măieste ale tandemului Hojda – Tom, pentru a salva aparenţele de legalitate. Deşi a ţinut licitaţia, executorul nu a semnat procesul verbal de adjudecare a bunului de către Sorin Colev, dar nu a precizat pentru ce motiv. Acesta din urmă s-a adresat instanţei (Judecătoria Rădăuţi, n.r.), cerând să fie declarat adjudecător iar magistraţii s-au conformat, admiţându-i contestaţia şi stabilind prin hotărâre că el este câştigătorul licitaţiei şi noul stăpân al imobilului scos la vânzare de executorul Sorin Ovidiu Hojda. De subliniat că această licitaţie nu putea să aibă loc în mod legal, de vreme ce licitatorul nu depusese acea garanţie de 10% de participare la licitaţie, dar cu toate acestea a devenit proprietar pe vila lui Ioan Carcea. Ulterior, Colev a încercat să joace rolul “generosului”. L-a contactat pe Ioan Carcea şi i-a propus să îşi răscumpere casa, la un preţ bun, nici cel real, ba chiar mai mic decât cel evaluat de bancă. Scopul său era deja vizibil: să îşi recupereze banii investiţi cu un profit de câteva zeci de mii de euro, dintr-un foc.
Carcea nu a acceptat însă afacerea şi a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. De aici, dosarul a fost declinat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi care a început, destul de târziu, în data de 10.02.2014 urmărirea penală împotriva executorului Sorin Ovidiu Hojda, pentru infracţiunile sus-amintite. Numai că procurorii rădăuţeni nu se grăbesc în continuare, ieri împlinindu-se fix un an de la luarea acestei măsuri iar dosarul încă nu a ajuns în instanţă. Probabil că există o explicaţie. Aceasta ar putea fi aceea că Sorin Daniel Colev – Tom din Vicovu de Jos este fugar, el dispărând de la domiciliu după ce Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat definitiv la 5 ani de închisoare într-un dosar vechi de 12 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
Tom şi Prinţul, urmăriţi general pentru viol
De curând pe site-ul IGPR au fost postaţi ca urmăriţi general vicovenii Sorin Colev -Tom, acum de 42 de ani şi Ilie Chifan – Prinţul, de 40 de ani,
In vara anului 2006 Tribunalul Galaţi, unde fusese strămutat procesul i-a condamnat pe Sorin Colev şi Ilie Chifan la 5, respectiv 6 ani de închisoare, pentru săvîrşirea infracţiunilor de viol şi perversiuni sexuale.
Cei doi fuseseră reţinuţi de poliţiştii rădăuţeni la începutul lunii septembrie a anului 2003, după ce au fost acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de viol şi perversiuni sexuale. Reclamaţia a fost făcută de către o rădăuţeancă de 24 de ani, care susţinea că în seara zilei de 30 august a acelui an, în timp ce aştepta o maşină de ocazie pentru a ajunge în comuna Marginea, a fost luată cu forţa într-un automobil de către cei doi. Vicovenii ar fi dus apoi tânăra pe un drum lăturalnic din apropierea municipiului Rădăuţi, unde ar fi bătut-o şi obligat-o să întreţină relaţii sexuale orale. Judecătoriei Rădăuţi au considerat atunci că probele administrate de procurori sunt suficiente pentru ca împotriva lui Ilie Chifan şi Sorin Colev să se ia măsura arestării preventive. Tom şi Prinţul au scăpat de arestul preventiv în scurtă vreme şi au solicitat Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie strămutarea dosarului, ceea ce s-a şi întâmplat. Cum am arătat, judecătorii din Galaţi, unde procesul a fost strămutat, au decis că Sorin Colev şi Ilie Chifan se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată condamnându-i la ani buni de închisoare. Cei doi au înaintat recurs împotriva sentinţei care s-a tărăgănat aproape un deceniu, din cine ştie ce motive, mai întâi la Curtea de Apel Galaţi, apoi la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, până anul trecut când s-a pronunţat sentinţa finală ce a confirmat hotărârea dată de prima instanţă. Numai că sentinţa nu a putut fi pusă în aplicare, atăt Tom cât şi prinţul făcându-se încă mai dinainte nevăzuţi şi aşa au rămas până astăzi.
Afacerea Agdesy, un faliment de 24 milioane de lei
La SC Agdesy SRL Vicovu de Jos, firmă producătoare de încălţăminte aparţinând omului de afaceri din localitate Ioan Carcea, Tribunalul Suceava a decis în anul 2010 deschiderea procedurii de insolvenţă în urma unei cereri de deschidere a procedurii formulată de o firmă germană căreia Agdesy îi datora 18.000 de euro, pentru nişte adezivi. De la aceşti adezivi a pornit tăvălugul, stabilindu-se în cele din urmă că societatea are datorii de circa 24 milioane de lei, 82% din această sumă reprezentând împrumuturi bancare. De la insolvenţă la faliment au fost suficienţi doar câţiva paşi. In luna octombrie a anului 2012, Tribunalul Suceava a decis intrarea în faliment a SC Agdesy SRL ca urmare a solicitării formulate de către administratorii judiciari stabiliţi anterior de instanţă. Motivul invocat a fost neplata la timp a tranşelor din planul de reorganizare. Fără baftă, firma din Vicov luase chiar în timpul derulării procedurii insolvenţiei o teapă de 800.000 de dolari chiar de la forţele armate iordaniene, susţineau atunci reprezentanţii societăţii, deşi avea în derulare contracte în valoare de alte două milioane de dolari cu parteneri externi, administratorii judiciari, fără a informa adunarea creditorilor, în toamna anului 2012 au solicitat şi obţinut de la judecătorul sindic intrarea în faliment a SC Agdesy SRL Vicovu de Jos.
Sursa: Obiectiv de Suceava
