Scarlatina face ravagii în rândul şcolarilor din judeţ. Potrivit Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Suceava, de la începutul anului, medicii din judeţ au înregistrat 109 cazuri, 63 la oraş şi 46 la ţară. Se preconizează, însă, că numărul îmbolnăvirilor este mult mai mare întrucât medicii din ambulatoriile de specialitate, pediatrie şi boli infecţioase, care tratează aceste cazuri, nu le internează şi nici nu le raportează întotdeauna, mai ales că, de cele mai multe ori, părinţii sunt cei care refuză internarea copiilor. Scarlatina a apărut mai ales la copii de la grădiniţa „Guliver” din municipiul Suceava, la grădiniţa „1, 2 ,3” , „Ţăndărică” , dar şi „7 ABC” şi grădiniţele din Satu Mare, Soloneţ şi Poieni Solca, Volovăţ şi şcoala Vicovu de Sus.
Scarlatina este o boala eruptiva infecto-contagioasa acuta specifica copilariei, mai frecventa sub varsta de 10 ani, determinata de variate tipuri de streptococi beta-hemolitici de grup A toxigeni. Clinic, scarlatina se caracterizeaza prin debut brusc cu febra, stare generala modificata, angina si eruptie micropapuloasa eritematoasa caracteristica, urmata de descuamare tegumentara. Scarlatina prezinta un caracter sezonier de toamna-iarna si primavara, cu incidenta maxima in luna noiembrie si incidenta minima in luna aprilie, avand caracter epidemic la 5-6 ani, cu aparitia de focare epidemice in colectivitatile de copii prescolari sau scolari.
Grupa de varsta cea mai afectata de scarlatina este de 5-9 ani, mai frecvent de 4-5 ori in mediul urban fata de cel rural. Sub varsta de 1 an, scarlatina apare in mod exceptional.
Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu bolnavii sau cu alte infectii streptococice, cat si cu purtatorii de streptococ beta-hemolitic.
Raspandirea scarlatinei se face pe cale aerogena, prin norul Flügge si prin obiecte, maini murdare si produse alimentare (lapte si lactate, inghetata, salata de oua, etc.) contaminate cu streptococul beta-hemolitic de grup A. Transmiterea scarlatinei este posibila si prin infectarea arsurilor, a altor leziuni cutanate, a plagilor operatorii (in cadrul scarlatinei extrafaringiene sau chirurgicale).
Contagiozitatea persoanei bolnave de scarlatina dureaza atata timp cat streptococul este prezent in nas, faringe, tegumente, dupa aplicarea penicilinoterapiei ea reducandu-se foarte mult, la cateva zile.
Receptivitatea este ridicata in scarlatina, 30-40%.
Dupa vindecarea bolii se obtine o imunitate antitoxica durabila, care confera protectie fata de o noua imbolnavire de scarlatina, dar nu si fata de alte infectii cu alte serotipuri de streptococ beta-hemolitic.
Patogenia scarlatinei
Poarta de intrare este orofaringiana (in mod exceptional extrafaringiana). Aici streptococul se multiplica determinand un proces inflamator local (angina), acesta elaboreaza toxina eritrogena, difuzata in organism pe cale sanguina, determinand sindromul toxic al scarlatinei (febra, cefalee, greata, varsaturi, exantem caracteristic).
Fata de eritrotoxina, organismul formeaza anticorpi antitoxici, al caror titru creste progresiv in 2-3 saptamani, ajungand la nivelul maxim in a 28/36-a zi de boala, realizand imunitatea specifica. Pe langa anticorpii fata de eritrotoxina, mai apar si alti anticorpi, dintre care antistreptolizinele au un rol important pentru diagnosticul scarlatinei.
