Ziua de 30 noiembrie, când se sărbătoreşte Sfântul Andrei, marchează începutul oficial al iernii, iar noaptea dinspre 29 spre 30 noiembrie este perioada în care graniţa între viaţă şi moarte este foarte subţire.Sfântul Andrei este apostolul care a crestinizat primul meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al romanilor. Pe lângă tradițiile de natură religioasă există tradiții și credințe desprinse din vechi sărbători ale tracilor, romanilor și dacilor.
Întâlnim credințe și obiceiuri legate de protecția oamenilor, a animalelor și gospodariilor. Toate acestea nu au valențe religioase dar sunt perpetuate prin oameni de-a lungul timpului. Se spune că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie spiritele celor decedaţi prind puteri şi umblă libere pe Pământ. Pentru protejarea caselor, femeile aruncă prin curte bucăţi de pâine pentru ca strigoii să nu fie tentaţi să intre în casă. De asemenea, se întorc paharele, cănile şi oalele cu gurile în jos pentru ca spiritele malefice să nu se adăpostească în interior.Împotriva vârcolacilor se agaţă funii cu usturoi la geamurile şi uşile caselor, iar animalele sunt sfinţite cu un fir de busuioc de mâncare sau cu o picătură de aghiasmă în apă. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească şi să-şi mişte gâturile înţepenite. Se spune că persoanele care vor auzi vorbele lupilor vor afla taine teribile, dar vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în această noapte se va transforma în vârcolac.
În Bucovina, de Sfântul Andrei nu se mătura şi nu se scoate gunoiul din casă, iar femeile nu se piaptănă pentru a nu aduce lupii prin apropiere.
Cele mai multe tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Andrei sunt preluate din datinile strămoşilor, înainte de a fi creştinaţi.
Obiceiul grâului încolţit
Din moş-strămoş se ştie că de Sfântul Andrei se pune grâu la încolţit, iar fiecare membru al familiei îşi seamană propriul grâu. Acest grâu se udă constant şi se ţine în dreptul unei ferestre.
De Anul Nou fiecare membru îşi va verifica grâul încolţit pentru a interpreta norocul şi sănătatea pentru următorul an în funcţie de înălţimea şi grosimea firelor.
Aflarea ursitului
De Sfântul Andrei se practică şi ritualuri pentru atragerea iubirii. De exemplu, se spune fetele singure care îşi pun sub pernă un fir de busuioc sfinţit îşi vor visa “ursitul”. De asemenea, pentru atragerea bărbatului dorit la miezul nopţii, singură la gura sobei, tânăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului se lasă să pâlpăie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, roteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie irezistibilă pentru cel iubit.
Un alt obicei pentru aflarea ursitului spune că fata de măritat prepară o turtă subţire de făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei pe care o mănâncă înainte de culcare. Băiatul care vine în vis să-i aducă apă ca să-i potolească setea urmează să o ceară de nevastă în cursul următorului an.
Furatul porţilor în ajunul Sfântului Andrei
La Dumbrăveni se fură porţile
În satele din Bucovina există însă şi alte obiceiuri care au fost păstrate pînă astăzi.În comuna suceveană Dumbrăveni se păstrează de sute de ani obiceiul furatului porţilor . Acestea sunt scoase din balamale aproape de miezul nopţii de către tineri de la casele unde fetele sunt nemăritate , sunt încârcate în căruţe sau remorci şi duse pînă la marginea satului. A doua zi, părinţii, dar şi fetele dis de dimineaţă merg în căutarea lor. Porţile sunt luate de la fetele a căror părinţi se împotriveau căsătoriei fiicei lor cu flăcăul care intenţiona să o ceară de nevastă. Pentru a înlătura acest impediment feciorul fura porţile fiind ajutat şi de citiva prieteni. În spirit de glumă , în ultimii ani gospodari îşi sustrag porţile chiar între ei şi asta doar pentru că a doua zi să mai bea un pahar împreună. Secretarul Primăriei, Mihai Chiriac, a fost şi el unul dintre tinerii care au participat la furatul porţilor. El ne-a destăinuit că asa se întâmpla în urmă cu câţiva ani înainte de a fi căsătorit. Nici epoca Ceauşescu nu a putut să-I determine să renunţe la tradiţie.
Dumbraveni nu e in Bucovina, e in Regat.
Dar obiceiul a fost preluat de la bucovineni.