Fostul stareţ al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, IPS Eftimie, Arhiepiscopul Romanului, a murit, marţi. El urma să împlinească 100 de ani pe 9 noiembrie.
Trupul neînsuflețit al acestuia este depus în Catedrala Arhiepiscopală. Slujba de înmormântare va avea loc în Catedrala ”Sf.Cuv. Parascheva” în ziua de joi, 6 noiembrie, ora 11.00.
Potrivit epr.ro, înaltprasfințitul Arhiepiscop Eftimie s-a născut la data de 9 noiembrie 1914, în satul Schitul, Comuna Hangu (astăzi comuna Ceahlău), judeţul Neamţ din părinţii Dimitrie şi Elena Luca. A crescut pe aceste locuri pline de farmec, de poezie, de istorie şi de evlavie românească, fiind educat în crezul dragostei faţă de muncă, precum şi în respectul faţă de comorile pe care istoria le-a plantat pe aceste locuri strămoşeşti şi binecuvântate. În perioada 1921 – 1928 a urmat școla primară în satul natal. După absolvire, a urmat cursurile Şcolii de cântăreţi din Iaşi. La vârsta de 20 ani a fost închinoviat la Mănăstirea Slatina, Judeţul Suceava şi, ca frate de mănăstire, s-a înscris la Seminarul Teologic Monahal din Mănăstirea Cernica, pe care l-a absolvit în anul 1941. În anul 1945 se înscrie la Facultatea de Teologie de la Suceava, cursuri universitare pe care avea să le finalizeze la Institutul Teologic din Bucureşti în anul 1949, unde va obţine titlul de licenţiat în teologie cu calificativul „magna cum laudae”.
Între timp a fost tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, judeţul Buzău, hirotonit ierodiacon în 1941 şi ieromonah în 1947. La 1 aprilie 1949 i s-a încredinţat stăreţia Mănăstirii Bistriţa-Neamţ pe care avea să o conducă cu iscusită măiestrie până în 1966, iar între anii 1951 şi 1960, concomitent cu conducerea Mănăstirii Bistriţa a funcţionat ca exarh al mănăstirilor din Eparhia Romanului şi Huşilor, şi în această calitate s-a ocupat de reorganizarea vieţii monahale, atât pe linie gospodărească, cât şi de trăire spirituală.
În 1966 este înălţat la rangul de Arhimandrit şi numit Stareţ la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava unde iniţiază lucrări de restaurare la catedrala „Sf. Gheorghe”, la stăreţia şi chiliile din incinta mănăstirii.
Buna gospodărire a celor două mănăstiri pe care le-a condus timp de peste 22 de ani, grija pentru desfăşurarea activităţilor călugăreşti potrivit aşezămintelor mănăstireşti, precum şi experienţa şi meritele adunate de-a lungul anilor în diferite însărcinări, au făcut ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să-i acorde demnitatea de Arhiereu – Vicar al Eparhiei Romanului şi Huşilor, fiind hirotonit în ziua de 30 ianuarie 1972.
A secondat la conducerea Eparhiei pe Preasfinţitul Episcop Partenie Ciopron timp de şapte ani şi dând dovadă de adevărată vieţuire în Hristos şi vrednicie pilduitoare a fost ales şi instalat ca Episcop titular al Eparhiei Romanului şi Huşilor la 23 aprilie 1978. Activitatea Înaltpreasfinției Sale însumează rezultate deosebite şi binecuvântate, ca un crez împlinit prin cuvânt şi faptă. Sunt ani deosebiţi, ani de muncă, iar roadele acestor nevoinţe se văd în mulţimea de mănăstiri şi schituri noi, biserici parohiale şi filiale înălţate din temelie sau renovate; restaurarea în întregime a Catedralei Arhiepiscopale şi a picturii murale realizată în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, acoperişul fiind reconstruit în stilul moldovenesc ştefanian; restaurarea clădirilor din incinta Centrului eparhial şi a clopotniţei, restaurarea casei „Veniamin Costachi”, consolidarea fabricii de lumânări, amenajarea unui paraclis cu hramul „Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti”. Redeschiderea Seminarului Teologic „Sf. Gheorghe”, amenajarea pentru bunurile bibliofile şi obiectele de artă veche bisericească colectate de la parohii, a complexelor muzeistice de la Centrul Eparhial şi Mănăstirea Bogdana. Toate acestea arată energia investită de Înaltpreasfinția Sa în lucrarea de gospodar desăvârşit. Cuvintele de învăţătură adresate clerului şi credincioşilor cu ocazia vizitelor pastorale, la hirotonii, la conferinţe preoţeşti, pastoralele şi numărul impresionant de articole publicate în revistele central bisericeşti şi mitropolitane, în diferite publicații şi reeditarea revistei de teologie, cultură şi spiritualitate a Eparhiei, intitulată „Cronica Romanului”, sunt parte din strădaniile Înaltpreasfinției Sale la viaţa culturală a Eparhiei.
Înaltpreasfințitul Eftimie a fost iubit ca un desăvârşit părinte duhovnicesc, îmbinând bunătatea şi omenia cu evlavia şi trăirea evanghelică, smerenia cu facerea de bine fiind numit cu atributul de „Eftimie cel Bun”.
Prin hotărâre sinodală, începând cu data de 13 septembrie 2009, eparhia a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, Preasfinţitul Părinte Eftimie devenind Arhiepiscop al Romanului și Bacăului. Înaltpreasfinţitul Eftimie a fost unul dintre cei mai longevivi ierarhi, trecerea sa la cele veşnice având loc cu doar cinci zile înainte de împlinirea vârstei de 100 de ani.
